După demisia Theresei May, părerile cu privire la Brexit, au început să se înmulțească

Cu toate că Marea Britanie și Uniunea Europeană au avut doi ani la dispoziție ca să negocieze condițiile de separare, sarcina de a ajunge la o înțelegere cu privire la relația de după Brexit, a fost periclitată de mai mulți factori amenințători precum presiunea britanicilor care au militat pentru rămânerea în blocul comunitar, imposibilitatea de a găsi o soluție cu privire la granița dintre Irlanda și Irlanda de Nord, amenințarea investitorilor străini că își vor muta afacerile în alte capitale sau previziunile unui viitor economic sumbru.

Deși decizia de separare a creat mult entuziasm pentru majoritatea britanicilor, treptat, această bucurie s-a stins ușor, cu ajutorul întăririi relației dintre Franța și Germania care au făcut front comun pentru a salva imaginea și încrederea în Uniunea Europeană.

Acuzând că nu au fost pe deplin conștienți de consecințe atunci când s-a organizat referendumul cu privire la apartenența UE, britanicii și-au exprimat nemulțumirea față de încăpățânarea premierului Theresa May de a scoate Anglia, Scoatia, Irlanda de Nord și Țara Galilor din blocul comunitar. Această presiune a cântărit foarte mult pe umerii șefei Guvernului de la Londra care, nevoită să redacteze un acord pe ultima sută de metri, acesta a fost mai mult decât confirmat de liderii de la Bruxelles dar extrem de contestat de miniștrii britanici. Acuzându-l cs fiind un act de sinucidere pentru Regatul Unit, aceștia și-au depus demisia în caz de protest.

Cu o susținere mai slabă, May a prezentat Acordul în fața Parlamentului pentru a putea primi votul final înainte de a fi implementat în susținerea Brexitului. Din nefericire pentru aceasta, membrii Camerei Comunelor au respins înțelegerea negociată cu UE nu o dată ci de trei ori în trei sesiuni diferite de vot, obligând Marea Britanie să ceară Bruxelles-ului amânarea separării. Astfel, termenul limită de 29 martie a devenit 12 aprilie și din cauza incapacității Parlamentului și Guvernului de la Londra de a ajunge la un consens, 12 aprilie a devenit 31 octombrie când, potrivit președintelui Comisiei Europene, Jean-Juncker, este ultima șansă pe care o mai primesc britanicii.

Între timp, criza politică, și conflictul dintre Parlament și Guvern au determinat-o pe Theresa May să admită că a venit momentul pentru a-și da demisia și a lăsa locul unui alt prim ministru să ducă sarcina Brexitului la bun final. Cu lacrimi în ochi, May a recunoscut că regretă imposibilitatea de a-și ține promisiunea față de țara pe care o iubește foarte mult și a sugerat ca Brexitul să nu fie finalizat fără un Acord aprobat. Totuși, cu toate că demisia din funcția de premier al Marii Britanii și de lider al Partidului Conservator, a fost prezentată oficial vineri, 7 iunie, Theresa May va rămâne la conducere asigurând interimatul până la alegerea unui succesor.

În cursa numirii noului premier, s-au înscris deja 11 candidați.

Potrivit Ministrului de Externe al Marii Britanii, Jeremy Hunt, dacă va fi ales pentru șefia Guvernului, va avea în vedere să se asigure că liderii UE vor negocia un nou Acord privind Brexitul. „Esecul nostru în ceea ce privește Brexit a pus această tară și partidul nostru în mare pericol. Modelul de conducere pe care îl propun se bazează pe un adevăr simplu: fără Brexit nu va exista un guvern conservator și poate nici Partidul Conservator. Dacă vrem să avem un Acord, va trebui să negociem serios cu oficialii de la Bruxelles. Din ce am discutat cu liderii europeni, îmi este clar că putem ajunge la o înțelegere, însă ei asteaptă să venim cu propuneri”, a declarat Hunt.

De asemenea, Ministrul britanic de Externe a mai adăugat că dacă va ajunge la conducerea Marii Britanii, a propune creșterea cheltuielilor destinate domeniului apărării. „Cu o Rusie din ce în ce mai agresivă și o Chină din ce în ce mai autocratică, mă angajez să cresc procentul din PIB pe care îl alocăm pentru apărare” a precizat acesta.

De altă parte, fostul ministru pentru Brexit, Dominic Raab (un alt candidat pentru șefia Guvernului) consideră că "suspendarea Parlamentului rămâne o opțiune pentru a se asigura că Marea Britanie părăsește Uniunea Europeană la data de 31 octombrie". Susținut de ramura pro-Brexit, Raab a refuzat să respingă această măsură în eventualitatea în care parlamentarii britanici vor dori să oprească un Brexit fără Acord prin amânarea termenului de ieșire din Blocul comunitar. „Cred totuși că această măsură nu va fi necesară. Este mult mai greu de data aceasta pentru Parlament să saboteze planurile Guvernului, în special cel privind ieșirea din UE la finalul lunii octombrie”, a declarat fostul ministru pentru Brexit.

În timp ce candidații pentru funcția de premier al Marii Britanii și lider al Partidului Conservator se focusează pe potențialele măsuri idealiste, negociatul șef al UE amintește că noul premier britanic va avea de găsit o soluție la problema frontierei irlandeze. "Problema este acolo (cu frontiera irlandeză), creată de Brexit. Trebuie să protejăm pacea. În orice caz, un nou prim-ministru nu va schimba problema. Problema este acolo și noul prim-ministru va avea responsabilitatea să rezolve impreună cu noi această problemă", a declarat Michael Barnier, adăugând că UE este decisă să apere piața comunitară și nu este dispusă să facă compromisuri în acest sens. Conform agenției naționale de presă, Mediafax, "situația frontierei între provincia britanică Irlanda de Nord și Irlanda, stat membru al Uniunii Europene, s-a dovedit a fi una din cele mai delicate chestiuni în cadrul procesului Brexit. Acordul pe tema Brexit prevede un statut special pentru provincia britanică Irlanda de Nord, în scopul evitării introducerii controalelor la frontiera cu Irlanda, stat membru al Uniunii Europene, însă această prevedere este puternic contestată de numeroși parlamentari britanici".