Libertatea de circulație, o amenințare la adresa identității naționale

May 30, 2019

                 

 

          Nimeni nu poate contesta faptul că dreptul liberei circulații a reușit să furnizeze planetei, informație, resurse economice, drepturi umane, intervenții, acces la mișcările sociale globale și permite împărtășirea unei abundențe de artefacte culturale. Planeta a fost mereu o „poveste” al cărui parcurs a suferit schimbări de la an la an; începând cu secolul al XIX-lea; primul război mondial, dezvoltarea presei scrise, apariția radioului, cinematofragului, televiziunii, cel de-al doilea război mondial, zidul Berlinului, sistemele comuniste sau fasciste de la puterea multor state, inventarea internetului, crearea celor mai performante gadgeturi, libera circulație și odată cu aceasta, marele pericol al terorismului care a înfiorat lumea de când cu primele exemple de atentate (New York, Londra, Madrid, Paris, Bruxelles, Berlin, Istanbul). În fond, toată această succesiune demonstrează faptul că, printre câteva rele, planeta a suferit totuși, o evoluție remarcantă care a permis ființei umane să se dezvolte și să își testeze limitele descoperind valori și potențial de care nu știa înainte.

       Organizații internaționale (precum ONU, NATO, UE) servesc drept sprijin individului, care argumentează, că în cadrul unor astfel de „scuturi” s-au dezvoltat și listele de drepturi umane, conferind protecție, curaj și viitor. Însă o dată cu scăderea prețului de bilete pentru avion, construirea unor trenuri de maximă viteză, posibilitatea încărcării bacurilor cu mult mai multe kg și renunțarea la pașaport sau viză pe anumite segmente de teritorii a desemnat punctul de start în care planeta a simțit că poate călători în cunoașterea lumii, a schimbării locului de muncă, locuința sau chiar a experimenta studiile în afara granițelor. Visul american a devenit un obiectiv pentru mulți din cei care au avut în posesie un televizor. Operele cinematografice ale Hollywood-ului ispiteau atât mințile celor în vârstă, cât și ale tinerilor (să ne amintim că cele mai bune mărci ale lumii au plecat de la o publicitate americană; țigările, alcoolul, jeanșii, mașinile, asigurările, haine și accesorii) astfel încât cu fiecare zi, culturile statelor adoptau dacă nu la nivel de acțiune deja, cel puțin la nivel de dorință, nevoia de a trăi precum în Occident; fapt care s-a concretizat imediat pentru multe state, când au semnat acordul de aderare la NATO.

       Această dependență de Occident s-a transformat rapid în posibilitatea americanilor de a găsi spațiu pe teritoriile celorlalte state în a transporta așa numitul „vis american” chiar la ei acasă (acum, nu mai era nevoie să viseze sau să economisească toate resursele financiare pentru o excursie de scurtă durată, căci însăși teritoriul oricăror posibilități pătrundea în granițele sale). Astăzi, chiar și țări extrem de stabile (radicale am putea spune) din punct de vedere cultural, au început să aibă tentințe de occidentalizare (precum cazul indienilor și al musulmanilor). Cu posibilitatea de a călătorii și a gusta din celelalte culturi, fiind deseori tentat să se stabilească în locuri noi, ce șanse mai are cetățeanul unui stat căruia îi completează numărul de locuitori, să-și păstreze sau chiar să transmită el însuși mai departe, cultura care îl definește încă de la naștere? Ce șanse mai are identitatea culturală în contextul liberei circulații și a abuzului de ea?

         Asimilată ca și naționalismul, identitatea națională este manifestată prin atitudini, mentalități și comportamente colective ca rezultat al apartenenței unui grup de oameni la un stat. Din cauza influenței pe care Occidentul o are asupra țărilor neo-occidentale, putem spune că identitatea a devenit o caracteristică vulnerabilă a națiunilor curente, fapt care astăzi a schimbat cu totul premisa identității ce este înlocuită pas cu pas, de conceptul de apartenență. În acest context identitatea culturală a unei societăți suferă schimbări din momentul în care granițele lumii au fost deschise iar oamenii au dat năvală în noi state. Fie că accentul cultural pe care l-au adus cu ei a reușit să influențeze țara gazdă sau dimpotrivă, aceasta și-a pus atât de mult amprenta pe identitatea lor încât individul simte că aparține unei alte societăți, este important de reținut faptul că într-un context cu porțile deschise, identitatea culturală se pierde o dată cu schimbul de identități naționale.

 

 

 

Tags:

Please reload

Featured Posts

Medicamentele din Romania, cele mai ieftine din intreaga UE

June 29, 2015

1/3
Please reload

Recent Posts
Please reload

Archive
Please reload