„Germania încearcă relansarea relaţiilor diplomatice, pe fondul tensiunilor din NATO şi UE”

Imediat ce controversatul miliardar și om de televiziune, Donald Trump a devenit cel mai puternic lider al lumii, ocupând funcția de președinte al super puterii Statele Unite ale Americii, mai mulți lideri internaționali au fost inspirați de comportamentul și discursul acestuia în ceea ce privește naționalismul dus la extreme. În timp ce Trump este hotărât să facă „America măreață din nou” închizând frontiera cu Mexicul și impunând condiții din ce în ce mai aspre imigranților, la nivel global, mai multe țări au început să adopte această atitudine populistă prin care acuză migrația, granițele libere, relațiile internaționale, parteneriatele și uniunile care servesc anumitor scopuri precise.

Inspirați să devină din ce în ce mai individualiști și trecând colaborarea cu celelalte state la modul de rivalitate, liderii celor mai puternice țări ale planetei au decis să nu mai creadă în prietenii și relații, mergând pe cont propriu. Astfel, tensiunea creată la nivel politic, armat, economic și social, a determinat ruperea legăturilor strânse dintre țări partenere de foarte mulți ani. Dacă SUA este hotărâtă să încheie orice relație cu partenerii săi și să iasă din toate acordurile semnate înainte ca Donald Trump să își preia mandatul, Israelul, Turcia, Italia, Ungaria, Polonia, Marea Britanie sau Coreea de Nord sunt doar câteva exemple care se află pe aceiași lungime de undă a ideilor extremiste.

La nivel european, despărțirea Angliei, Scoției, Țării Galilor și Irlandei de Nord de Uniunea Europeană a reprezentat doar începutul unei ere inspirate de acțiunile extrem de controversate ale lui Trump. Auto-responsabilizându-se să mențină structura blocului comunitar unită, Germania luptă pentru apărarea relațiilor dintre țările partnere. Astfel, în contextul intensificării presiunilor în materie de politică externă, inclusiv în NATO și UE din cauza ascensiunii naționalismului, Guvernul de la Berlin încearcă să relanseze relațiile diplomatice cu principalii aliați.

„Rasă de pe faţa pământului de armata germană în 1944, Varşovia nu a fost niciodată un teren facil pentru un ministru de Externe al Germaniei. În timp ce se deplasează prin capitala Poloniei, Heiko Maas trece iniţial pe lângă cimitirul militarilor sovietici, iar apoi pe lângă Memorialul victimelor revoltei - elemente care amintesc de preţul sângeros al agresiunii germane asupra Europei. La o conferinţă de presă organizată a doua zi, ministrul de Externe german a fost întrebat despre revendicările poloneze privind daune de război. La o dezbatere publică organizată peste o oră, Heiko Maas l-a ascultat politicos pe omologul său polonez criticând politica liberală a Berlinului în materie de refugiaţi. În ambele cazuri, a decis să nu răspundă. A fi responsabil de politica externă a Germaniei este o sarcină dură în prezent, nu doar în Polonia, ci în numeroase ţări. În ultimii ani, Berlinul a observat cu o disperare din ce în ce mai mare cum prietenii s-au transformat în duşmani, iar vechile certitudini s-au dizolvat în dubii. Lideri naţionalişti se afirmă în Budapesta, Varşovia, Roma şi Washington, generând ostilitate şi antagonism faţă de Berlin. Din raţiuni economice şi politice, relaţiile Germaniei cu puteri precum China, Rusia şi Turcia sunt marcate de tensiuni în creştere. În acelaşi timp, reţeaua densă de alianţe care a caracterizat politica externă germană zeci de ani şi care a stimulat succesul postbelic al ţării este supusă presiunilor mai mult ca niciodată: Alianţa Nord-Atlantică a ajuns la tensiuni din cauza contribuţiilor, astfel încât mulţi germani se întreabă cât vor mai menţine Statele Unite angajamentele faţă de apărarea Europei. Uniunea Europeană este afectată de clivaje între nord şi sud şi între est şi vest şi de lupta fără sfârşit pe tema Brexit. Marea Britanie nu mai este un aliat de încredere, iar relaţia cu Franţa traversează o perioadă de iritare. Una câte una, stelele care au ghidat politica externă a Germaniei de generaţii au început să apună” notează editorialistul Tobias Buck, într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul „Căutarea de către Germania a unei noi hărţi diplomatice”.

Potrivit Ministrului german de Externe, Heiko Maas, provocările la adresa politicii externe germane sunt numeroase şi complexe, începând de la încercările Chinei de a diviza Uniunea Europeană şi intervenţia rusă în estul Europei, până la conflictele din Siria, Libia şi Yemen. Dar cea mai mare problemă care se prefigurează este accentuarea clivajului cu Statele Unite, garantul securităţii Germaniei începând din 1945. „Cea mai mare schimbare pe care am observat-o este în cadrul relaţiei transatlantice. Au fost mereu crize şi conflicte între Europa şi SUA, dar erau abordate în cadrul relaţiei transatlantice. Acum, trebuie să remodelăm relaţia transatlantică. Lucrurile se vor schimba după Trump. Dar nu cred că structurile vor mai fi vreodată cum erau. Statele Unite nu mai sunt pregătite să asume nivelul ridicat de reponsabilitate şi sarcinile ca până acum. Acest lucru înseamnă că sunt aşteptări ca Europa să faţă mai mult pentru propria securitate”, a declarat Heiko Maas.