Șomeri cu diplome în țara care și-a vândut comorile naționale

April 19, 2019

       La nivel național schimbările pe care democrația le-a adus Româmiei, au fost categoric importate din Occident. Nevoia de mișcare și libertate a născut în același timp, nevoia de a fi stăpân pe propriile decizii; însă punând de fiecare dată când lucrurile nu merg bine, responsabilitatea pe cei care conduc. De-a lungul anilor românii au observat că, încetul cu încetul au început, treziți dintr-o stare de „hibernare” forțată, la una în care lucrurile începeau să se miște. Dacă până în decembrie 1989 se pleca foarte greu din țară, după 1989 un val de oameni au emigrat, cei mai mulți în Statele Unite, Canada și Australia, urmând apoi țări precum Austria, Germania și Marea Britanie. Momentul cel mai oportun l-a reprezentat anul 2000 când Europa a devenit mai primitoare și alt val de români și-a croit drum pe alte meleaguri. Apogeul a fost însă atins când după anul 2007, mai exact după ce România a intrat în Uniunea Europeană, Europa și-a deschis larg brațele, au fost scoase vizele, iar românii au emigrat în masă. La ora actuală, România este în topul țărilor cu cei mai mulți părinți plecați și cei mai mulți copii crescuți de bunici, rude sau vecini. Alți factori pe care democrația i-a adus în România fac referire la avansarea tehnologiei, predarea limbii engleze în școli, iar mii de corporații și investitori străini și-au făcut apariția țară. Cu un alt aer, noi condiții și un alt set de principii, România părea că are toate șansele să evolueze, protejându-și de data aceasta poporul.

       Democrația a deschis ușa atât românilor să poată pleca spre alte țări cât și celorlalte naționalități să poată imigra pe teritoriul României. Însă această libertate a scăzut brusc pofta oamenilor pentru muncă iar valorile perioadei comuniste s-au transformat în bunuri lipsite de interes. Preocupați mai degrabă cu stabilirea unei politici sociale, economia României a intrat în stand by. Lipsiți de priceperea unui sistem care avea totul pus la punct, românii investesc mai mult în atenția pentru brandurile din afară decât pentru simbolurile naționale. Însă, străinii devin interesați de acestea, le cere, România le privatizează, iar azi, se prezintă fără comori și fără locuri de muncă. Însă datele oficiale arată că „România a fost implicată într-un proces de dezinflaţie graduală, care a contribuit la reducerea ratei inflaţiei sub 10% în 2004. Creşterea economică a României poate fi explicată în principal prin creşterea consumului intern de bunuri şi servicii, cât şi prin creşterea investiţiilor străine. Creşterea consumului în fapt nu conduce la creştere economică decât pe termen scurt, dacă nu este însoţită de creşterea producţiei şi a productivităţii (n.r. Revista de statistică). Această afirmație denotă faptul că libertatea de care se bucura România odată cu prăbușirea sistemului comunist a dat posibilitatea investitorilor străini să manifeste impact și influență asupra stilului nostru de viață. Oferind locuri de muncă, inventând poziții noi în cadrul companiilor, ajutând economia și promovând o politică relaxată față de barierele culturale, impactul noii politici de după 1990 a transformat România într-un bun vândut celorlalți.

      Posibilitatea intrării pe teritoriul României, a deschiderii unor afaceri aici și a cumpăra bunurile sale cele mai de preț a transformat țara într-un câmp prietenesc în ceea ce privesc relațiile internaționale, o mină de aur pentru target-ul profitabilității brandurilor dar în același timp, o statistică îngrijorătoare în ceea ce privește atitudinii și modului în care poporul se raportează la propriul patrimoniu. Deși deschiderea față de occident a adus numeroase beneficii, România continuă să împrumute bani de la Fondul Monetar de Investiții, mărind de la an la an datoria publică. Faptul că nu tot poporul are un loc de muncă iar mulți au fost nevoiți să plece din țară, nu situează România pe un făgaș normal. Lipsa forței de muncă și lipsa calificării celor care sunt dispuși să lucreze reprezintă vulnerabilitatea cu care piața muncii se confruntă astăzi. „România se afla printre statele europene cu cele mai mici rate ale ocupării forţei de muncă (58,6% în 2009). Între 2008 şi 2009, ocuparea forţei de muncă a scăzut cu 1,3% (o scădere cu 125.000 de locuri de muncă). Scădere a fost mică, dar fenomenul s-a extins în 2009 şi 2010. Industria a fost sectorul cel mai afectat de declinul în ocuparea forţei de muncă, cu o scădere cu 7%. În domeniul imobiliar au intervenit schimbări. În construcţii a rezultat o scădere cu 3% a locurilor de muncă între 2008 şi 2009. În contrast, ocuparea forţei de muncă a crescut cu aproape 2% în domeniul serviciilor” infomează aceiași sursă amintită anterior. Iar această creștere este numai efectul occidentalizării câmpului muncii în România.

         Industria și agricultura nu mai sunt principalele resurse ale economiei României. De după căderea sistemului comunist, România aproape că nu mai fabrică nimic (importăm totul) iar condițiile pe care Uniunea Europeană ni le impune sub forma unor legi de siguranță, ne obligă mai degrabă să arendăm pământul decât să îl mai lucrăm. Astăzi, românii investesc în studierea unor profesii despre care acum 25 de ani nu se știa nimic; Manager, consilier, psiholog, designer, IT-ști, agent de turism, blogger, user experience analyst, strateg etc., sunt exemple de noi concepte de profesii pe care care globalizarea le promovează, însă deși România le oferă ca program de studiu, încă nu a atins nivelul necesar de a oferi posibilitatea exercitării acestora. Astfel, românii care studiază, ori pleacă către țările dezvolate pentru a beneficia de șansa unei experiențe, ori rămân șomeri cu diplome.

 

 

Tags:

Please reload

Featured Posts

Medicamentele din Romania, cele mai ieftine din intreaga UE

June 29, 2015

1/3
Please reload

Recent Posts
Please reload

Archive
Please reload