Alegerile euro-parlamentare sunt amenințate de lipsa culturii politice în statele membre mai puțin d

Dacă din punct de vedere al culturii ca și bază de cunoștințe, trăsături și obiceiuri generale, fiecare națiune a lumii are parte de setul ei individual care să o reprezinte într-un anumit fel, cultura politică are legătură cu capacitatea omului de a învăța, a înțelege, a folosi și a transmite mai departe. Dacă în istoria omenirii putem admite faptul că de regulă cultura politică era dependentă de elementele fundamentale ale doctrinei religioase manifestate în țară, urmând mai apoi ca acest gen de cultură să fie actualizată în conformitate cu aspectul economic astăzi, cele două domenii rămân ca și ghid în conceperea sa, însă nu mai reprezintă una și aceași. Globalizarea a determinat mutarea puterii religioase sau economice ca și direcție politică către un nou aspect caracterizat în principal de libertate, capitalism și imigrație. Toate cele trei elemente au reprezentat la momentul oportun, puncte de declanșare a fenomenului de multiculturalitate, fapt ce a reușit să influențeze și modul de raportare al oamenilor la politică.

În lume, cultura politică are parte de o atenție specială, mai ales din cauza contextului amenințărilor terorismului, a evenimentelor tragice înregistrate odată cu încercările disperate ale refugiaților și imigranților de a trece spre Europa, conflictelor armate din Orientul Mijlociu, scenariul conform căruia americanii folosesc tot felul de scuze pentru a pune mâna pe petrol, rivalitatea acerbă dintre SUA și Rusia, dezmembrarea celei mai importante alianțe europene, testele nucleare ale Coreei de Nord, competiția de la nivel comercial dintre SUA și China etc. Asociind politica cu istoria unui viitor mai bun, oamenii caută să își formeze o cultură pentru că numai în acest mod pot să se asigure că nu vor fi manipulați și conduși de minți care caută propriile interese. Din păcate, globalizarea a furnizat numeroase gadgeturi și elemente de supraviețuire care să faciliteze o viață mai ușoară și lipsită de grija națiunii (punând sarcina securității și direcției naționale în mâinile politicienilor), fapt pentru care au determinat oamenii planetei să renunțe la procesul analizei sau investigării, bazându-și necesitatea setului de elemente de care sunt nevoie în relația cu politica, în încrederea pe care o lasă politicienilor. Astfel spus, mentalitatea globului pământesc încă mai funcționează pe sistemul tradiției rurale în care candidații și guvernanții trebuie să fie cei care au cultură politică; cetățenii mergând astfel pe mâna acestora.

Însă mesajele de dinaintea campaniilor electorale amintesc de faptul că omul este actorul principal în ziua votului și fără de care procesul democrației nu ar putea fi inițiat; iar în această zi, mai mult decât niciodată, este nevoie de apelul la desaga culturii politice a fiecăruia pentru a face alegerea cea mai corectă. Din păcate, cel puțin în țările mai slab dezvoltate, încă se merge pe „efectul de turmă” în urma căruia dacă mai mulți votează cu un anumit candidat, atunci și restul copiază același exemplu.

Conform realității de după ziua votului oamenii nu mai rămân cu sentimente „calde” față de un candidat sau partid politic, cunoștințele sale despre acestea fiind nule din clipa în care se anunță câștigătorul, urmând ca pe durata unui întreg mandat să se manifeste cu precădere orientarea evaluativă confom căreia cetățenii vor aprecia sau critica modul de guvernare, chiar și în lipsa coordonări corecte.

În alte părți ale Europei, cultura politică depinde foarte mult de tipul de societate la care ne raportăm; astfel, în statele bine dezvoltate întâlnim oameni care pun foarte mare preț pe nevoia de a cunoaște structura statului, mecanismele acestuia, Constituția și fără nicio îndoială, nu lipsesc din ziua votului, înțelegând importanța pe care prezența acestora o au în construirea unui stat puternic. În acest sens este de la sine înțeles că o cultură politică ia naștere în primul rând prin educație și abia apoi, ea poate fi pusă sub mecanismul exercitării sau transmiterii generațiilor viitoare. Dacă în multe dintre statele cu un grad ridicat al acestui gen de cultură, educația politică este o materie predată și învățată încă din școală, în țările mai mici, aceasta depinde foarte mult de pontențialul transmiterii de la cei mai în vârstă la către cei mai tineri prin exemplificarea unor evenimente istorice care au marcat trecutul țării și prin dorința individuală de a studia în mod particular acest domeniu. Astfel, nu-i de mirare că cele mai puternice state din punct de vedere politic dețin și cele mai mari Universități ale Științelor Politice.