„Emmanuel Macron propune un fel de KGB la nivelul UE şi arată cât de departe sunt liderii Europei de


Criticat pentru că este prea tânăr ca să poată conduce o țară de nivelul Franței,

președintele Emmanuel Macron pare să se implice din ce în ce mai mult în problemele cu care se confruntă unul dintre stâlpii de rezistență ai Uniunii Europene. Dacă inițial, Macron poza mai degrabă în președintele care reprezenta doar imaginea Franței, imediat după ce acesta a înțeles seriozitatea și gravitatea protestelor din propria-i țară, conduse de „vestele galbene”, liderul de la Paris a ales să se implice în problemele cu care se confruntă cetățenii săi. Una dintre acestea este reprezentată de amenințarea declinului Uniunii Europene, din cauza Brexitului, a scăderii lipsei de încredere în instituțiile europene și a comportamentului răzvrătit manifestat de state membre care nu mai sunt de acord cu migrația promovată intens de Comisia, Parlamentul și Consiliul european.

La începutul acestei săptămâni, Emmanuel Macron a postat pe siteul președinției franceze o scrisoare tradusă în mai multe limbi. Dorind să anticipeze convingerea cetățenilor europeni că votul la alegerile europarlamentare contează, Macron s-a adresat acestora făcând referire la viziunea sa asupra mai multor subiecte importante. Această scrisoare a născut imediat o serie largă de reacție, printre care, una extrem de dură a jurnalistului român, Ion Cristoiu. Potrivit acestuia, președintele Franței „propune un fel de KGB la nivelul Uniunii Europene și arată cât de departe sunt liderii Europei de realitățile vremurilor”. Pe scurt, Macron este cu adevărat prea tânăr ca să poată înțelege politica momentului.

Ironic dar la subiect, Ion Cristoiu comentează titlul cu care președintele Emmanuel Macron și-a început scrisoarea, acuzându-l de o vastă operațiune de publicitate electorală. Adresată tuturor cetățenilor Europei, jurnalistul român punctează că aceasta nu include și „vestele galbene” ca public. „De la un capăt la altul textul e marcat de bombasticism, solemnitate de Marseilleza (Le jour de gloire est arrivé), retorică de Napoleon cel mijlociu (cel Mic a fost Napoleon al III-lea), patetism de ceapă tăiată”, concluzionează Cristoiu, adăugând că „scrisoarea se vrea astfel un fel de Sirenă a lui Roaită de la noi, care în timpul Revoluţiei franceze s-a numit Tocsin, un Deşteaptă-te europene din somnul tău de moarte!

Ar trebui să observăm însă că între intenţie şi realizare e o prăpastie. Manifestele (şi scrisoarea e un Manifest) sînt scurte, pline de conţinut, ca un glonţ de pulbere, şi nu lungi, poliloghii de-a binelea, precum textul lui Macron. Punctul de plecare e corect. Uniunea Europeană, pentru că de Uniune e vorba şi nu de continentul european, care nu se limitează la UE, ci cuprinde şi Ucraina, Republica Moldova, ba chiar şi Rusia şi Turcia, se află în pragul dezastrului. Rînd pe rînd partidele eurosceptice prind putere electorală. Ţări precum Ungaria, Polonia, Italia critică, ba chiar denunţă Bruxellesul. Din cîte de vede, în rîndul rebelelor n-am trecut România. Şi nu pentru că aş vrea să polemizez cu propaganda TeFeListă împotriva PSD, ci pentru că eu nu văd în bombănelile PSD la adresa Bruxellului o viziune suveranistă, ca în cazul partidului lui Orban, ci pur şi simplu o şmecherie prin care baronii vor să fie lăsaţi să fure.

Brexitul a fost însă semnalul cel mai puternic al crizei în care se află proiectul