„Ocupat” cu conflictul pe care îl duce cu Franța, Guvernul de la Roma a fost luat prin surprindere d
După Marea Britanie, Polonia și Ungaria, Italia este în momentul de față următoarea țară din cadrul Uniunii Europene care a intrat în vizorul atenției liderilro de la Bruxelles. Preocupată de combaterea pe cont propriu a fenomenului imigrației, Italia luptă împotriva principiilor blocului comunitar de a fi deschisă la problemele străinilor și solidară cu nevoile acestora. Deloc mulțumită cu comportamentul autorităților italieni, Uniunea Europeană continuă să avertizeze Roma de impunerea unor sancțiuni usturătoare.
Pentru că astăzi, Franța și Germania s-au autoresponsabilizat să conducă din umbră blocul comunitar pentru a-i salva identitatea și încrederea statelor membre, relațiile dintre aceste două state și Italia a început să fie una deteriorată. În mod principal, Franța și Italia par să nu se mai „înghită” deloc, după ce guvernul italian a refuzat în repetate rânduri să accepte ancorarea unor nave pline cu refugiați în porturile sale. Acuzată de francezi pentru modul răzvrătit de a reacționa împotriva regulilor europene și a deciziei Bruxelles-ului de primire și integrare a unor cote obligatorii de refugiați, Italia nus e lasă mai prejos și răspunde dur oricărei provocări.
Confruntându-se în momentul de față cu un val de proteste manifestate de „Vestele galbene”, președintele francez, Emmanuel Macron s-a trezit cu vicepremierul italian Luigi Di Maio pozând alături de protestatanți, arătându-și astfel sprijinul față de cei care crează probleme conducerii de la Paris. Totuși, axat mai mult pe conflictul cu Franța, Guvernul de la Roma a scăpat din vedere nemulțumirire pe care proprii cetățeni le acuză cu privire la deciziile lui politice. În weekend, aproape 200.000 de oameni au protestat la Roma atrăgând atenția asupra inegalității, șomajului și a rasismului.
Preocupați de protestele „vestelor galbene” împotriva deciziilor și comportamentului Guvernului francez, autoritățile italiene nu s-au gândit niciodată că pot ajunge în aceiași situație. Focusat pe problemele „vecinilor”, Guvernul de la Roma a ajuns să se confrunte cu aceiași problemă ca și francezii. Sâmbătă, aproape 200.000 de persoane au ieșit pe străzile din Roma protestând vehement împotriva guvernului populist.
Potrivit Știrilor ProTv, „mai multe sindicate au făcut apel la organizarea acestui protest pentru a atrage atenţia asupra inegalităţii, şomajului şi rasismului sub conducerea actualului guvern venit la putere anul trecut”. „Guvernul trebuie să iasă din realitatea sa virtuală şi să intre în lumea reală”, a declarat Annamaria Furlan, şefa Confederaţiei Sindicatelor Muncitoreşti Cisl în timp ce Maurizio Landini, parte din Confederanția Generală Italiană a Mincii Cgil, a precizat că „țara trebuie unită și nu divizată”. În fond, această reacție nu este prima de aces fel; odată ajuns la putere, format din Mișcarea Cinci Stele (M5S) și Liga, Guvernul de la Roma a ajuns să irite foarte mulți italieni cu politicile sale antiimigrație și alte politici controversate.
De altă parte, disputa dintre Italia și Franța este văzută de către ministrul francez al afacerilor europene, Nathalie Loiseau ca indicând începutul unui nou mod de a face politică în Europa, fiind mai mult decât o „întrecere în prostie”.
După ce săptămâna trecută Franța și-a rechemat ambasadorul din Italia acuzând guvernul italian de lansarea unor atacuri fără bază și încercarea manipulării în scopuri electorale înainte de importante alegeri pentru Parlamentul European ce urmează să aibă loc în luna mai, conflictul dintre cele două țări a fost comparat cu cea mai mare criză diplomatică de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.
Ziare.com scrie că „Parisul și Roma expun rufele murdare ale UE, aruncând o lumină asupra dezacordurilor dintre șefii statului și guvernelor, care sunt de obicei păstrate în spatele ușilor închise la întrunirile Consiliului European”. Astfel, opinia publică își poate face o idee în ceea ce privesc neînțelegerile profunde care stau în calea procesului de luare a deciziilor la nivelul Uniunii Europene, mai ales în ceea ce privește poziția față de migrație. „Este o dispută puternic emoțională, care riscă să dezgroape nemulțumiri istorice și să readucă la viață prejudecăți culturale” completează Alberto Alemanno, profesor în drept european la HEC Paris.
