Presa britanică vede Romania ca fiind „o țară fără cale de întoarcere”
În ciuda faptului că odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii țării noastre au devenit a două cea mai mare comunitate europeană de imigranți pe teritoriul Marii Britanii, ajutorul pe care îl oferă românii serviciilor britanice, nu compensează imagine ape care aceștia o au despre noi. În fond, nu este de judecat faptul că britanicii sau oricare altă națiune dezvoltată din cadrul blocului comunitar nu găsește România ca fiind un loc cu multe speranțe, având în vedere că realitatea de aici lasă de dorit.
În ultimii doi ani, înșiși cetățenii români sunt cei care protestează la adresa guvernării de la București și a direcției în care se îndreaptă viitorul lor, mulți alegând să plece pe capete, fără să se mai uite înapoi. Din păcate sau din fericire pentru co-naționali, străinii sunt cu ochii pe noi și pot observa problemele cu care se confruntă aceștia. În timp ce, de puține ori se încearcă să se întindă o mână de ajutor către aceștia, există multe situații când românii sunt compătimiți pentru ceea ce trăiesc. De curând, revista britanică Newstatesman a pus punctul pe „i” într-un reportaj delicat despre situația țării noastre, prezentând publicului larg cât de slabe sunt șansele pentru ca România să devină o națiune modernă având în vedere că populația continuă să-i părăsească teritoriile.
Renumita publicație deschide reportajul intitulat „România, țară fără cale de întoarcere” prezentându-l pe Victor, un român care își câștigă existența transportând co-naționali în străinătate. „Victor îşi conduce dubiţa sa rablagită din România în Portugalia parcurgând 4.000 de kilometri în 50 de ore, doar trei dintre ele fiind rezervate somnului. După un popas de zece ore, se întoarce acasă şi o ia de la capăt. În mare parte drumurile sale înseamnă transportul românilor într-o singură direcţie. El este mai mult decât un şofer de microbuz, este totodată expeditor, curier, mesager şi contrabandist. Ştie să-i evite pe poliţiştii corecţi şi să-i mituiască pe ceilalţi. Acesta prin spiritul său descurcăreţ şi existenţa câştigată la limita legii reprezintă încarnarea realităţilor obscure ale Uniunii Europene moderne, dar şi a celor 4 libertăţi europene: circulaţia pentru obţinerea de bunuri, servicii, resurse umane şi capital”, notează jurnalistul Juan Moreno, după o călătorie cu Victor, în 2015.
În opinia lui Moreno, istoria României pare să îi bântuiască pe cetățenii ei chiar și în prezent. Descrisă ca fiind copleșită de haos, brutalitate și corupție, țara noastră pare să sufere în continuare după amprentele lăsate de războiul lipsit de eroism, când aliată a naziștilor a schimbat macazul pe motiv că „nu mai era o idee bună”, nimerind sub puterea lui Stalin. Una dintre consecințele acestei mutări a fost speranța unei perspective mai bune odată ce, în 1965, Nicolae Ceaușescu și Partidul său Comunist au preluat autoritatea. „Când dictatorul Nicolae Ceausescu a fost ucis în mod cvasi-judiciar în ziua de Crăciun, în 1989, populaţia României era de aproximativ 23,5 milioane. Oficial, România are acum 19,5 milioane, o scădere de aproape o cincime. Dar este probabil mai mică decât atât; unele estimări arată cu un milion sau două mai puţin. O rată lentă a natalităţii este un motiv; libera circulaţie în UE, cea mai importantă. România are aproape aceeaşi dimensiune ca şi Marea Britanie; dar se goleşte mult mai repede decât Marea Britanie s-a umplut. Oamenii săi sunt peste tot. Dacă nu erau românii, dezvoltatorii imobiliari ar putea uita de boom-ul glorios al construcţiilor din Germania. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul culturilor de sparanghel şi cartofi.
Corupţia, orfanii, Dracula şi Ceauşescu. Nu este o listă grozavă. Şi totuşi, deşi ţara nu este doar depopulată, dar disfuncţională şi în ciuda faptului că e codaşă la multe clasamente europene (inclusiv, la utilizarea de pastă de dinţi), ea a avut succese surprinzătoare, enumerate de Brett: Unu: în ciuda faptului că estea extrem de eterogenă, nu s-a destrămat precum Iugoslavia. Doi: statele estice, care au fost marile speranţe ale democraţiei - polonezii, cehii, maghiarii - s-au întors toate spre autoritarism. Asta nu s-a întâmplat încă în România. Trei: România a ales ca preşedinte un german etnic; nu veţi vedea un etnic turc ales drept preşedinte al Bulgariei. Patru: în ciuda corupţiei înfricoşătoare, România a închis politicieni ai tuturor partidelor” completează Moreno.
Reportajul revistei britanice Newstatesman a lăsat o imagine nu tocmai plăcută despre România, însă oricât de mult ne-am dori să auzim o altfel de poveste, realitatea este una cruntă. „El a relatat povestea lui Viktor cu afecţiune şi empatie. El a spus altceva: există ţări în Europa cu o reputaţie proastă, sunt cele cu o reputaţie foarte rea şi apoi există România. Pentru ce este cunoscută România?”, a susținut Dan Brett, specialist în România al Universităţii College din Londra.
