top of page

Parlamentul britanic a respins acordul propus de Theresa May pentru Brexit. În timp ce premierul a p

Nemulțumiți că în toamna lui 2015, liderii de la Bruxelles au forțat cele 27 de state membre ale Uniunii Europene să primească și să integreze în cadrul societăților lor, cote fixe de refugiați, britanicii au răspuns promt la campania de denigrare a blocului comunitar și lipsa încrederii în politica celor trei instituții europene. Faptul că sunt obligate să accepte orice poruncă a oficialilor UE fără a fi lăsate să își exprime punctul de vedere, a determinat ca mai multe țări partenere să se răzvrătească. În timp ce Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia au refuzat din start să se supună unei astfel de decizii, Marea Britanie a crezut că poate negocia cu liderii de la Comisia Europeană, primirea unei cote de refugiați mai mică. Din păcate, britanicii au fost refuzați, fapt care i-a determinat pe guvernanți să facă publică o alegere extrem de importantă: ieșirea istorică din cadrul Uniunii Europene sau rămânerea în cadrul acesteia, continuând să își piardă în plină conștiință de cauză autonomia și independența.

Sub presiunea a două tabere total opuse, majoritatea cetățenilor Angliei, Țării Galilor, Scoției și Irlandei de Nord, au votat la referendumul din data de 23 iunie 2016, că a venit vremea ca Marea Britanie să nu mai facă jocul străinilor acceptându-le orice doleanță atunci când trebuie să își pună la bătaie teritoriul, cultura, identitatea națională și propria siguranță. Astfel, chiar dacă mulți acuză că votanții s-au grăbit alegând să încurajeze separarea Regatului Unit de Uniunea Europeană, guvernul format imediat după rezultat a promis că va ține cont de dorințele cetățenilor și curând va invoca articolul 50 din Tratatul de la Lisabona.

În luna martie a lui 2017, Theresa May a trecut la acțiune, deschizând astfel cei doi ani pe care cele două tabere urma să îi aibă la dispoziție pentru a negocia condițiile de separare. Lunile au trecut și atât Marea Britanie cât și Uniunea Europenă nu au reușit să ajungă la un consens. Mai mult, Theresa May a trebuit să se confrunte cu lipsa suportului multor altor politicieni britanici, predicții financiare pesimiste și insistențele Scoției de a nu fi afectată de această decizie tragică, cerând să i se acordă independența sau cel puțin dreptul de a fi singura țară parte a Marii Britanii care mai rămâne în UE.

Pentru că așteptările opiniei publice au pus multă presiune pe britanici, (acuzați în repetate rânduri că nu știu ce vor), toamna trecută, Theresa May a făcut public un acord care avea să creeze multe controverse. Forțată să propună ceva (orice), premierul britanic a adus la cunoștința liderilor europeni câteva idei care le-ar fi putut implementa odată cu 29 martie 2019, când Brexitul devenea oficial. În timp ce britanicii s-au arătat șocați de faptul că acordul propus de aceasta permite încă o poartă deschisă pentru străini și menținerea unei relații de interdependență față de Bruxelles, liderii Uniunii au acceptat condițiile. Înainte de a bate palma pentru această înțelegere gândită de May, propunerea mai avea o singură etapă de trecut: aprobarea Parlamentului britanic. Cu sufletul la gură, întreaga planetă inclusiv britanicii și mai cu seamă, Theresa May, au urmărit în direct rezultatul votului de marți seara.

Cu doar 202 voturi pentru și 432 de voturi împotriva, membrii Camerei Comunelor au respins acordul ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Acestei vești teribile i s-a mai adăugat și faptul că Partidul Laburist britanic (aflat la opoziție) a propus moțiunea de cenzură, amenințând astfel Guvernul Theresei May. O seară mai târziu, Camera Comunelor a respins la limită moțiunea de cenzură, lăsând-o în continuare responsabilă pe May de găsirea urgentă a unei soluții pentru depășirea impasului în procedura Brexit. „Sunt mulţumită că membrii Camerei Comunelor au respins moţiunea împotriva Guvernului, nu voi trata cu uşurinţă această responsabilitate. Voi continua să lucrez în sensul promisiunii solemne faţă de poporul acestei ţări şi pentru ieşirea din Uniunea Europeană”, a declarat Theresa May imediat după anunţarea rezultatului.

În timp ce premierul britanic resimte o presiune extraordinară pe umerii săi pentru a veni cu un plan B, analiștii politici estimează următoarele posibilități: renegocierea acordului actual, producerea Brexitului fără niciun acord, convocarea alegerilor parlamentare anticipate, organizarea unui alt referendum privind apartenența țării la Uniunea Europeană sau chiar renunțarea la Brexit. De cealaltă parte, liderii Uniunii Europene s-au arătat deschiși privind posibilitatea amânării Brexitului până în anul 2020, dându-le britanicilor oportunitatea de a prelungi procesul de negociere a condițiilor de ieșire.

Etichete:

Featured Posts
Recent Posts
Archive
bottom of page