Problema timpului liber al adolescenților în afara familiei
Timpul liber este cel care îl ajută pe adolescent să descopere şi să se descopere.
Dacă timpul său liber ar fi relaţia cu familia, atunci, adoelscentul ar coexista cu aceasta sub aceleaşi principii şi condiţii de viaţă. Dar cum, în adolescenţă tânărul fuge de sub aripa protectoare a părinţilor şi acceptă provocări de unul singur, situaţia devine mai complicată pentru părinţi, căci aceştia pot pierde tot ce au adus adolescentului din punct de vedere educaţional.
„Adulţii trebuie să se intereseze ce fac adolescenţii şi să îi aprecieze pozitiv sau negativ felul în care ei s-au distrat, fără ca aceste aprecieri să aibă intensitatea şi insistenţa celor referitoare la munca şcolară” notează autorii români, Andrei Cosmovici și Mariana Caluschi, în tratatul „Adolescentul şi timpul său liber”. Aceștia subliniază faptul că părinţii ar trebui să lase totuşi adolecentul singur în alegerea acestuia de a-şi petrece timpul liber și că există rar, condiţia acestora de a cere adolescentului să aleagă familia în locul timpului liber. Aceste ocazii sunt cele ale sărbărorilor, unde toţi se strâng, pentru a socializa.
Dar pentru un adolescent este foarte important timpul liber, căci numai în afara familiei va putea descoperi noi provocări ce îi vor excita gândirea. În cadrul familiei, ei vor fi ţinuţi ca nişte lei în cuşcă. În fapt, adolescenţa este timpul liber al adolescentului de a descoperi de ce se învârt lucrurile în jurul său şi care este scopul acestora. Multe răspunsuri vin din afara familiei, deaorece, din diverse motive, familia nu le ştie sau nu le poate da.
Astăzi, adolescenţii ies în grupuri pentru distracţie, petrec mai mult timp cu prietenul sau prietena cea/cel mai bun, citesc cărţi care le vor influenţa deciziile, doresc să călătorească departe de casă, acceptă jocuri incitante care îi fac să pară cei mai buni etc. Astfel de alegeri pentru timpul liber pot sau nu să influenţeze relaţia cu părintele. Dacă acesta ar înţelege nevoia adolescentului de a găsi diferite metode de cunoaştere pe sine cu siguranţă, adolescentul ar aprecia. De multe ori însă, se întâmplă ca părinţii să fie de acord cu ceea ce fac adolescenţii lor în timpul liber dar fără să înţeleagă gravitatea unor situaţii anume, lasă să se instaleze o uşoară îndepărtare a adolescentului de principiile cu care familia l-a educat.
Modul în care adolescenţii petrec timpul îi poate astfel îndepărta sau apropia pe aceștia de părinţi. Însă, trebuie menţionat modul în care adolescenţii zilelor noastre sunt bombardaţi cu rezultate ale tehnologiei şi ştiinţei, ce îi fac dependenţi de astfel de mecanisme şi felul în care adolescenţii se înneacă parcă, într-un ocean din ce în ce mai adânc de informaţii. Televizorul şi emisiunile lui atipice, internetul și nevoia de actualizare, presa scrisă şi ştirile de scandal, radioul şi melodiile uneori, transcendente, împreună cu prieteni care vin din arii diferite de educaţie, medii diferite ce reprezintă locuri de joacă etc., fac ca adolescenţii să funcţioneze astăzi ca nişte roboţi, cu un proces de gândire gata calculat.
Mai mult ca niciodată, adolescenţii secolulul nostru, sunt şi mai influenţaţi. Aceștia descoperă, pe zi ce trece, o dorinţă şi o nevoie tot mai mare de a fi influenţaţi. Toate aceste aspecte afectează relaţia părinte – adolescent care se crează acasă, în cadrul familial. Nu este de mirare astfel că adolescentul refuză să mai comunice cu părinţii creând bariere de comunicare. Am putea spune că cei mai afectaţi sunt părinţii care pierd vizibil, teren în faţa unei noi atitudini ce cu greu o pot înţelege şi accepta, dar gândindu-ne la viitorul adolescentului, am putea observa că odată pierdut contactul cu familia, nesiguranţa unui viitor de succes, devine din ce în ce mai concret.
