Violența asupra copiilor
Personalitatea copilului se schiţează încă de la vârsta de 3 ani când trăsăturile de temperament şi caracter devin evidente. Intrarea copilului la școală va influenţa formarea personalităţii acestuia. Exterior, copilul va căpăta un alt profil, dar pe plan interior, se va pune bazele concepţiei copilului despre viaţă; fapt care va interveni impetuos asupra personalităţii copilului (o personalitate care se caracterizează ca fiind stimulatoare de independenţă şi autodeterminare).
Violența este o manifestare a unor emoții negative pe care agresorul le (re)trăiește și care se exteriorizează printr-un impuls de eliberare a tensiunii acumulate. Imediat după soții (soți) copii devin victimele agresorilor. O copilărie traumatizantă va marca personalitatea viitorului adult și astfel, întreaga viață (care vine automat cu un set de decizii) va fi influențată de prezența fricii și a urii.
În ceea ce privește procesul integrării copiilor în condiţiile societăţii contemporane, specialiștii sunt de părere că familia are rolul primordial de a-i oferi copilului protecţie față de aceasta. Familia trebuie să fie cea care îi şi ajută, îi înţelege şi le acceptă capriciile. Generaţiile diferă şi fiecare generaţie vine cu altfel de tehnologii, cu care cei din urmă, se pot acomoda greu. De multe ori, specialiştii sociologici şi psihologici, cred ca exact factorii externi familiei, influenţează mai mult formarea unui anume tip de personalitate la copil.
Informaţia nu este doar mesajul dinspre părinte către copil şi viceversa. Informaţia este, se pare şi rivalul familiei, care neputând ţine pasul cu ceea ce este nou, se declanşează o diferenţă vizibilă între modul părintelui de a comunica şi modul pe care îl abordează copilul. Ca să nu mai punem la socoteală, faptul că părinții, par mereu preocupaţi de serviciu, de traiul familiei, de problemele de cuplu şi astfel, uită să se ocupe cu desăvârşire de copii şi problemele pe care aceștia trebuie să le înfrunte de unii singuri. Nu doar că părinţii nu mai au acelaşi timp de copil, ca atunci când era foarte mic, dar îl lasă să decidă singur pentru el. Iar de cele mai multe ori, copilul decide activități cu care să își ocupe timpul.
Pentru ca procesul de consolidare a unei personalități sănătoase să aibă un succes, este nevoie de înţelegere, calm, răbdare şi acceptarea unor noi influenţe care vor genera pe parcurs nu doar neplăceri ci şi modalităţi perfecte de a ajuta părinţii în procesul educării şi formării unei personalităţii copilului. Timpul liber este cel care îl ajută pe copil să descopere şi să se descopere. Dacă timpul său liber ar fi relaţia cu familia, atunci, copil ar coexista cu aceasta sub aceleaşi principii şi condiţii de viaţă. Dar cum, realitatea din România arată că părinții au pierdut teren în ceea ce privește atenția și grija pentru copii, în defavoarea timpului liber consumat cu telefoane, tablete, jocuri pe calculator, prieteni virtuali etc., tânărul fuge de sub aripa protectoare a părinţilor şi acceptă provocări, de unul singur. Televizorul şi emisiunile ei atipice, internetul și nevoia de neatins, presa scrisă şi ştirile de scandal, radioul şi melodiile uneori, transcendente, împreună cu prieteni care vin din arii diferite de educaţie, medii diferite ce reprezintă locuri de joacă etc., fac din copii anului 2018 să fie membrii în cadrul familiei dar nu și parte a ei.
Bariera comunicării dintre copil și părinte este ușor ignorată de toate recompensele pe care familia le folosește ca să ascundă lipsa timpului și preacuparea 100% față de acesta. Potrivit celor mai recente statistici, „48% dintre părinți afirmă că, în familia lor, copilul este pedepsit doar în situații excepționale atunci când greșește, 12% că este pedepsit de fiecare dată, iar 40% că nu este sancționat niciodată”. Deși violența poate fi percepută în mai multe feluri, în ceea ce privește violența fizică asupra copiilor 81% dintre părinţi afirmă că nu sunt de acord, în nici un caz, cu utilizarea bătăii ca mijloc de corecţie, iar 82% dintre aceştia afirmă că nu îşi bat niciodată copilul /copiii. Mai mult, datele oficiale arată că: 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie, 63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor, corecţiile precum „lovitul cu palma”/„urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic; 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului, 18% dintre copii afirmă că au fot bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn.
Astfel spus, problemele pe care schimbările de ordin social, economic, comunicațional, tehnologic etc., se revarsă asupra societății influențează categoric și modului în care părinții se comportă cu copiii lor sau reacționează în diferite situații.
