Acuzată că este un factor care a declanșat invazia imigranților pe teritoriul Uniunii Europene, Germ
În toamna lui 2014, Cancelarul german, Angela Merkel și-a permis în numele tuturor celor 28 de state membre ale Uniunii Europene, să-i invite pe extracomunitarii care simt că au nevoie de o șansă mai bună pentru viitor, să vină și să se bucure de principiile solidarității ale tururor celor 28 de societăți. Cu toate că multe voci au condamnat atitudinea de șefă a Germaniei, în raport cu celelalte partenere, jurnaliștii de investigație s-au ocupat intens de curiozitatea privind motivul pentru care Merkel și-ar fi dorit extracomunitari. Cel mai vociferat motiv rămâne cel care face referire la faptul că liderul german a făcut această invitație locuitorilor țărilor mai puțin dezvoltate, din afara Europei în ideea de a-i primi în Germania, a-i integra și a îi folosi ca forță de muncă, având în vedere că populația țării îmbătrânește și nu mai sunt tineri care să muncească. Din păcate, realitatea a bătut planul lui Merkel, transformându-i acesteia așteptările în adevărate coșmaruri și temeri.
În primăvara lui 2015, sute de imigranți și refugiați din țările aflate sub conflict militar sau sărăcie, au pornit un marș al speranței, lăudând numele Cancelarului german, pe care o vedeau ca un înger. Speriată de numărul extracomunitarilor, Merkel a făcut de urgență un apel la Uniunea Europeană, solicitând sprijin în soluționarea acestei crize umanitare. La puțin timp Parlamentul European a decis să le responsabilizeze pe toate celelalte state membre ale blocului comunitar, forțându-le să primească, integreze și ajute cote stricte cu refugiați. Această decizie nu a fost însă pe placul tuturor. Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia au refuzat din start să se supună deciziei Instituției europene, iar Marea Britanie a hotărât că preferă să iasă din Uniunea Europeană decât să fie obligată să accepte o legislație străină, care nu ține cont de specificitatea sa.
Astăzi, chiar și celelalte state membre care și-au acceptat cotele de refugiți, contestă indulgența cu care au tratat cerințele Parlamentului European. Extracomunitarii au creat o serie largă de probleme statelor gazdă, fapt pentru care multe dintre acestea refuză să se mai supună Uniunii și au început să adopte propriile soluții împotriva migrației.
Încolțită din toate părțile, Germania s-a aliat acum cu Franța în vederea recuperării imaginii Uniunii Europene, recâștigarea încrederii statelor membre în aceasta și evitarea oricărei alte situații similare cu cea a Brexitului. Dintre toate cazurile posibile, separarea Marii Britanii de blocul comunitar rămâne cea mai solicitantă sarcină cu care Germania se confruntă. Cu toate că la conducerea Uniunii Europene stau trei instituții importante (Parlamentul, Consiliul și Comisia Europeană), Germania tratează blocul comunitar dintr-o poziție de lider.
Deși a sperat că britanicii se vor răzgândi asupra deciziei de separare, Germania s-a arătat extrem de surprinsă atunci când premierul britanic Theresa May a adus la cunoștință săptămâna trecută un proiect care prevede condițiile de separare dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană. Potrivit agenției naționale de presă, Mediafax, „acordul Brexit elaborat de Guvernul Theresa May şi Bruxelles prevede reciprocitate în privinţa libertăţii de circulaţie, o perioadă de tranziţie post-Brexit, menţinerea Marii Britanii în uniunea vamală, un statut special al provinciei britanice Irlanda de Nord şi păstrarea aranjamentelor comerciale. Printre temele nerezolvate se numără dreptul navelor europene de a pescui în apele teritoriale britanice, statutul provinciei britanice Gibraltar şi viitoarele relaţii comerciale”.
În cursul acestei săptămâni, UE și Marea Britanie au convenit asupra textului acestui acord, urmând ca acesta să aibă nevoie și de aprobarea celorlalte 27 de state membre. Între timp, Germania speră că Regatul Unit va ieși din blocul comunitar într-un mod ordonat, însă Berlinul este pregătit inclusiv de posibilitatea ca Londra să părăsească Blocul comunitar fără să ajungă la un acord cu UE” a declarat Olaf Scholz, ministrul german de Finanţe.
„Un Brexit necontrolat ar fi cel mai prost rezultat pentru Europa, dar mai ales pentru Marea Britanie, pentru că ar lovi puternic economia britanică. Ne pregătim foarte atent pentru ambele opţiuni, Brexit controlat şi necontrolat", a mai spus oficialul german, precizând că Berlinul poate şi va gestiona provocările generate de cele două scenarii” a punctat Scholz, într-un interviu.
