Polonia face un pas înapoi și dă câștig de cauză Comisiei Europene
Ascensiunea vizibilă a Poloniei de după 1 mai 2004 se datorează în mod evident aderării acesteia la Uniunea Europeană. Acuzată de multe ori de faptul că este statul membru de est al blocului comunitar care a beneficiat de cele mai multe fonduri europene, țara merge mai departe privindu-și interesul fără a poposi asupra răutăților la adresa sa. În fond, apartenența la UE îi conferă Poloniei dreptul de a accesa fondurile europene ori de câte ori are o ideea de dezvoltare plauzibilă și un proiect care nu face ca banii primiți să „dispară” în van.
Cu toate că până în 2015, relația Poloniei cu instituțiile europene era una bazată pe respect reciproc, cea mai mare criză umanitară pe care Europa a resimțit-o de după cel de-al Doilea Război Mondial a creat probleme nu doar Uniunii Europene ci a reușit într-un timp foarte scurt să influențeze legătura de prietenie dintre Bruxelles și cele 28 de state membre, inclusiv cea cu Polonia. Invazia refugiaților a determinat o criză fără margini la nivelul Parlamentului European, care a găsit ca singură soluție de salvare a Germaniei (destinația preferată a sutelor de mii de extracomunitari), distribuirea acestora în cote obligatorii statelor membre. Sub deviza „unul pentru toți și toți pentru unul”, UE forțează statele sale membre să accepte cotele de repartiție, evitând astfel să își păteze imaginea unei Uniuni care nu își respectă principiul solidarității. Dacă pe parcurs, mai multe țări au descoperit că supunerea față de decizia Parlamentului European le-a cauzat o serie de probleme, Polonia a fost una din cele patru state membre care a refuzat din start acceptarea cotelor impuse. Împreună cu Cehia, Slovacia și Ungaria, oficialii polonezi au adoptat o atitudine de răzvrătire la adresa cerințelor Uniunii Europene, acuzând-o că își vede interesul, folosindu-și statele membre pe post de adăposturi pentru extracomunitari. Reamintind că decizia Bruxelles-ului este una egoistă și care nu ia în considerație posibilitatea statelor membre, Polonia a refuzat să asculte de UE, determinânu-și propria politică la adresa migrației.
Între timp, declanșarea Brexitului i-a ținut pe oficialii celor trei instituții europene ocupați, fapt care a lăsat spațiu politicienilor polonezilor de a-și manifesta interesul pentru o serie de reforme ale Justiției, al căror potențial de încălcare a principiilor Uniunii Europene este mare.
Considerând că aderarea la UE este valabilă doar în situațiile accesării fondurilor, Polonia și-a permis în ultimul an să acționeze singură în ceea ce privește legislația internă, uitând că Uniunea Europeană este o Uniune economică și administrativă. Practic, cu toate că este forțată să se supună legilor pe care Bruxelles-ul le stabilește pentru toate statele membre, Polonia a început să se comporte de parcă ar putea fi diferită. La finalul anului trecut, Guvernul de la Varșovia a propus o serie de modificări ale propriei legislații, arătând astfel interesul pentru schimbarea Constituției și declanșarea unei reforme a justiției nemaiîntâlnite pe teritoriul Uniunii.
După mai bine de o jumătate de an, timp în care s-au creat o serie furtunoasă de discuții pe tema propunerii Guvernului de intervenire asupra independenței justiției, în luna iulie a acestui an politicienii polonezi au reușit întocmirea celei mai profunde revizuiri a sistemului judiciar. Reformele adoptate în luna a șaptea, au obligat judecătorii de rans superior să se pensioneze anticipat. Potrivit Partidului de guvernământ Lege și Justiție (PiS), reforma justiției puncta modificări majore, cea mai importantă fiind reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor de la 70 de ani la 65. Punerea în aplicare a acestei schimbări, a determinat forțarea demisionării a peste 20 de judecători ai Curții Supreme (apriximativ o treime din total).
Cu toate că Uniunea Europeană prevede ca Justiția din statele sale membre să rămână independentă față de scena politică, avertismentele repetate ale Bruxelles-ului nu i-a determinat pe politicienii de la Varșovia să își revizuiască comportamentul. Mai mult, aceștia au ignorat toate avertizările, finalizându-și schimbarea națională cu o sancțiune istorică din partea Comisiei Europene și anume, activarea articolului 7 din tratatul de la Lisabona în care se puncta pierderea dreptului de vot a Poloniei în Parlamentul European.
Deteriorându-și din ce în ce mai mult relația cu Uniunea Europeană, săptămâna aceasta, în cadrul unui gest neașteptat, Partidul de guvernământ Lege şi Justiţie din Polonia a propus un amendament legislativ prin care renunţă la reformele Curţii Supreme de Justiţie. Conform Mediafax, după ce în luna octombrie „Curtea Europeană de Justiție a somat Polonia să suspende o reformă a Curţii Supreme, ceea ce a permis în mod efectiv partidului de guvernământ să aleagă judecătorii de rang înalt” la jumătatea acestei săptămâni, Polonia a anunțat renunțarea la reformele Justiției, explicând că amendamentul legislativ prin care revine asupra deciziei care a creat un conflict cu Uniunea Europeană „reprezintă o executare a ordinului Curţii Europene de Justiţie”.
