Motivația alegerii studiilor și carierei la adolescenți
Dacă tânărul elev nu ar primi niciun sprijin extern spre a fi informat și orientat către o carieră, cel mai probabil șansele acestuia de a cunoaște piața muncii și de a percepe realitatea condițiilor unui angajat care va obține performanță la locul de muncă ar fi extrem de mici. Nu doar că viața profesională ar reprezenta o țintă a insuccesului, însă efectele unui astfel de rezultat poate avea repercursiuni drastice și asupra vieții de familie, sociale și a scăderii imaginii și încrederii de sine. Astfel, este extrem de important ca primul pas către eliminarea acestor șanse să reprezinte parcurgerea încă din adolescență a unor programe solide de consiliere și orientare școlară și profesională.
Deși societatea de astăzi conține o generație tânără mai mult conectată la web 0.2 decât la perspectiva unui viitor responsabil, adolescenții visează la cariere pe care fie le asociază cu potențialul lor de a se descurca la anumite materii din clasă, fie aud despre ele în mass media sau le sunt inspirate de către familii. Cert este că elevii de liceu sunt convinși că vor să își investească timpul și resursele în construirea unei cariere. Comparativ cu generațiile anterioare, când doar un anumit procentaj de persoane erau axate pe carieră, astăzi, globalizarea a reușit să schimbe mentalitatea omului modern, direcționându-l către dorința de a-și oferi o viață liniștită, garantată de succesul profesional. Pe premiza că poziția la locul de muncă este cheia unui viitor fără griji, atât adolescenții care au luat contact cu un program de consiliere și orientare școlară/profesională, cât și cei care nu au luat contact, își doresc o carieră. Din păcate, acest entuziasm începe să se risipească treptat, odată cu parcurgerea esențială a pașilor către drumul profesional. Studiile arată că un număr tot mai mare de studenți încep facultatea, însă nu aceiași cifră apucă și să o termine. Un procentaj considerabil de tineri ajung să se angajeze din timpul facultății, fiind ademeniți de posibilitățile pe care jobul le aduce, încât aceștia renunță la studii. Însă, potrivit specialiștilor doar o cincime dintre ei râmân la același loc de muncă și construiesc o carieră în domeniu. Restul, încep tranzitul problematic de a schimba joburile și a nu își găsi cu adevărat locul.
În școală, elevii trec prin mai multe activități care iau în serios procesul de plasare a tânărului pe piața muncii. În primul rând se identifică care sunt trăsăturile de personalitate și abilitățile care îl descriu pe acesta, deoarece ele reprezintă primii factori care vor evidenția acele domenii la care tânărul poate aplica. Informarea cu privire la piața muncii, la profesii, competențele cerință a fiecărei meserie, dar și învățarea redactării unui CV, a unei scrisori de intenție și a înțelegerii procesului interviului de angajare îi vor deschide elevului perspectiva către lumea profesională, iar planul de carieră efectuat împreună cu specialiștii reprezintă cea mai solidă pârghie pe care adolescentul își poate îndrepta pașii. Cunoscându-se pe sine, elevul se poate orienta către categoria de profesii care îi vor asigura o pliere corectă. Din păcate însă, programele de consiliere și orientare școlară/profesională lipsesc din foarte multe școli (ponderea fiind mai mare în mediul rural decât în cel urban) iar deciziile cu privire la nevoia de carieră pentru a se simți împliniți (sau în rând cu lumea) au la baza lor criterii social orientate, altruiste, egoiste, frustrante, conformiste sau în unele cazuri, narcisiste. Dacă înainte de derularea oricărei activități de consiliere și orientare, elevii sunt indeciși (oscilează între mai multe opțiuni) confuzi și dezorientați (nu știu ce vor și nici ce le place), la finalul acestor etape, se așteaptă o schimbare majoră de abordare, aceștia devenind calificați și hotărâți. Calitatea diferenței pe care o servesc aceste activități nu poate fi constestată, însă, deși pătura tânără a României a înțeles nevoia de carieră, Instituțiile școlare țin pasul cu greu acestei necesități europene.
În ciuda faptului că România este parte din Uniunea Europeană și și-a deschis granițele pentru ca investitori străini să poată participa la dezvoltarea țării dar și pentru a avea dreptul de participare la programele de „teacher/students exchange” de pe urma cărora se pot folosi experiențele acumulate, în ceea ce privește educație, administrația țării noastre se lovește de o realitate cruntă. Profesorii se simt neapreciați și nemotivați, școlile arată deplorabil, manualele conțin informații învechite iar elevii se confruntă deja cu noile trenduri sociale care le afectează foarte mult starea afectivă (abandonând școala sau recurgând la o atitudine dezinteresată față de procesul de învățare). Cu toate acestea, școala și cadrele didactice rămân ținta celor mai mari așteptări atunci când vine vorba despre instruirea și formarea tânărului adult. Fie că se organizează în școală sau doar prin intermediul acesteia, perioada adolescenței presupune activități de consiliere și orientare a tinerilor către viitorul lor imediat de după finalizarea studiilor. Doar că, nevoia elevilor nu este încă acoperită de oferta specialiștilor, ceea ce pune educația pe aceiași treaptă a stagnării ca și celelalte servicii ale României, afectându-i cel puțin pe termen scurt, speranța că generația Y va reuși să echilibreze sectorul muncii prin aspirația la carieră.
