„Polonia riscă să iasă din Uniunea Europeană”
Bucuria de a fi parte din Uniunea Europeană a suferit schimbări majore încă din primăvara lui 2015 când, la invitația cu brațele deschise făcută de Cancelarul german, Angela Merkel, către toți cei persecutați sau aflați în zone de conflict militar, oferindu-le șansa să vină în Europa pentru un viitor mai sigur și mai bun, sute de extracomunitari au declanșat un exod nemaiîntâlnit în epoca modernă. Invazia străinilor nu a surâs nici germanilor și cu atât mai puțin celorlalte state membre care s-au trezit tranzitate sau chiar puse în riscul de a accepta cote obligatorii de repartiție a acestora, oferindu-le tot ajutorul necesar pentru integrare în societățile lor.
Decizia liderilor de la Bruxelles conform căreia fiecare țară parte a blocului comunitar trebuie să fie solidară cu nevoia extracomunitarilor, a reprezentat punctul culminant care a declanșat rapid o criză politică neașteptată. În timp ce Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia au refuzat din start supunerea față de o astfel de regulă, Marea Britanie a cerut să îi fie diminuat numărul cotei pe care o primise, motivând că pe teritoriul Regatului Unit sunt deja milioane de imigranți, de care trebuie să se preocupe. Din păcate, o astfel de rectificare ar fi ridicat mai multe pretenții de la statele membre, fapt pentru care, guvernului de la Londra, condus pe atunci de David Cameron, i-a fost respinsă propunerea.
Chemarea cetățenilor britanici la referendumul din data de 23 iunie 2016 a însemnat responsabilizarea acestora cu decizia de a alege dacă mai este rost sau nu ca Regatul să continue parte din Uniunea Europeană, supunându-i-se tuturor pretențiilor sale. De aici și până la invocarea articolului 50 din Tratatul de la Lisabona au mai durat doar trei luni. Astăzi, în timp ce britanicii negociază cu oficialii celor trei instituții europene, termenii de separare, un număr tot mai mare de state membre încep să fie convinse de faptul că scuza fondurilor europene le-a transformat în victimele unei legislații care le pune în pericol identitatea și cultura națională.
În timp ce Ungaria și Italia împart același război cu politica UE privind migrația, refuzând să se supună deciziei de acceptare și repartizare a cotelor primite, Polonia duce o altfel de dispută cu liderii de la Bruxelles. Avertizată în repetate rânduri asupra efectelor reformelor sale în justiție, neascultarea o propune către riscul de a părăsi Uniunea Europeană.
Bazându-se pe faptul că autoritățile de la Bruxelles ar fi ocupate cu probleme mult mai grave (precum ar fi migrația, amenințarea terorismului, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană sau relația deteriorată cu Statele Unite ale Americii), polonezii au găsit de cuviință că au suficient timp și spațiu pentru a interveni asupra propriei legislații, determinând slăbirea independenței justiției față de puterea politică. Acuzați că pun statul de drept în pericol, oficialii polonezi refuză să asculte de semnalele de alarmă sau cele de avertizare ale Uniunii Europene, continuând să se concentreze pe interesul de a transforma justiția într-un sistem supus politicienilor.
Cu toate că în decembrie anul trecut, Comisia Europeană a activat Articolul 7 împotriva Poloniei, nici măcar această sancțiune fără precedent nu i-a determinat pe europenii polonezi să își schimbe planurile. „Aplicarea literii de lege este esențială pentru statele cooperante. Nu e doar despre Polonia, ci despre cine suntem. Toate statele membre ar trebui să își rezolve aceste probleme. De aceea sperăm într-un dialog constructiv cu autoritățile din Polonia. Aplicarea acestei decizii este în interesul Poloniei, ai cetățenilor săi și ai Uniunii Europene. Fiecare cetățean al UE are nevoie de independența justiției. Puterea UE și a pieței libere stă în egalitatea în fața legii. Judecătorii trebuie să fie capabili să lucreze independent de politică. Sistemele juridice care funcționează astfel fac statele mai puternice. Știu cum vor încerca unii să facă din această decizie un atac asupra Poloniei. Dar cred că drept gardieni ai Comisiei, responsabilitatea noastră este să acționăm, dacă știm că sunt amenințate legile și independența statelor. Comisia Europeană a acționat în interesul Uniunii Europene. În cele din urmă, ce se va întâmpla în Polonia nu va fi decis la Bruxelles, oamenii din Polonia vor decide. Și au toată susținerea noastră. Este de o importanță existențială să rezolvăm aceste probleme” declara în decembrie 2017, Frans Timmermans.
Astăzi, după repetate apeluri către Guvernul polonez, Donald Tusk, președintele actual al Consiliului European (și fost prim ministru al Poloniei între 2007-2014) a transmis Poloniei „să revină la normal” în ceea ce privește poziția sa față de UE, altfel, riscă să fie următoarea țară care părăsește blocul comunitar. „Dorinţa de a păstra Polonia în Uniunea Europeană este mai mică decât cea de a păstra Marea Britanie. Este o problemă foarte serioasă, riscul este foarte mare, îmi doresc ca toată lumea să revină la normal”, a subliniat preşedintele Consiliului European.
