„Ungaria lui Orban este mult mai democrată decât Franța lui Macron”
În timp ce la nivel global, statele lumii se confruntă cu o serie de amenințări externe dar și problema unor politici radicale, extremiste, în Europa, cel mai disscutat subiect rămâne cel legat de Uniunea Europeană și obstacolele pe care le întâmpină începând cu primăvara lui 2015. La invitația „cu brațele deschise” a Cancelarului german, Angela Merkel, sute de mii de imigranți și refugiați au dat năvale pe teritoriile blocului comunitar în speranța unui viitor mai bun. Fugind din calea sărăciei, a conflictelor militare, violenței și persecuțiilor, extracomunitarii au devenit rapid cea mai mare problemă a alianței celor 28 de state membre UE.
Obișnuită se se confrunte cu situații de ordin financiar și administrativ, Uniunea Europeană este forțată în momentul de față să lupte în același timp atât pentru principiile și valorile sale care protejează solidaritatea, cât și pentru salvarea imaginii și încrederii statelor membre. Din păcate, cea mai mare criză umanitară de după cel de-al Doilea Război Mondial i-a provocat pe liderii europeni să găsească urgent o soluție pentru a-și salva statele ocupate de sute de suflete străine, a căror dorință era să ajungă în Germania. Propunerea distribuirii refugiaților și imigranților în cote obligatorii tuturor partenerilor săi a declanșat o stare de isterie pe teritoriul Uniunii. În timp ce unele state au spus din start că refuză să primească refugiați, altele au dus greul, luptându-se cu primirea și integrarea unor culturi, tradiții și religii diferite.
Între timp, problemele nu au întârziat să apară, astfel că și statele membre care au acceptat cotele de imigranți au început să remarce problemele create de aceștia. După Marea Britanie, care a decis că mai bine se retrage din Uniunea Europeană decât să își transforme Regatul într-o gazdă unde străinii „fac legea”, dorind astfel să își recâștige independența și autonomia față de Bruxelles, Ungaria, Polonia și Italia au devenit următoarele exemple de țări care nu sunt de acord cu politica migrației cerută de liderii europeni și astfel, au decis să acționeze conform propriilor credințe.
La trei ani de la declanșarea crizei umanitare care a luat prin suprindere Uniunea Europeană, dându-i astfel peste cap toate planurile și forțând-o să se concentreze asupra unui factor de risc care amenință din cauza globalizării, întreaga planetă, numai Franța și Germania au mai rămas stâlpii de rezistență responsabili de grija ca blocul comunitar să nu se destrame. Cât p'aci ca și Franța să fie condusă de o atitudine extremistă, astăzi se așteaptă ca cele două țări membre să facă lobby pentru importanța pe care UE a avut-o în dezvoltarea statelor sale, să încheie un acord avantajos în negocierile cu britanicii pentru a proteja europenii care locuiesc în Regat și a nu risca tentația altor state membre de a copia exemplul Marii Britanii. Cu toate că la alegerile prezidențiale din aprilie/mai 2017, Emmanuel Macron a învins-o pe contra candidata de extremă dreaptă, Marine Le Pen, Franța a rămas umbrită de comportamentul actualului președinte (a cărui popularitate este în scădere) și de declarațiile extrem de tăioase ale reprezentantei fostului Front Național (actualul Adunarea Națională) care acuză în continuare că țara sa greșesște amarnic în luarea deciziilor prin deschiderea oarbă față de tot ceea ce este străin. În plus, aceasta se simte din ce în ce mai flatată după ce mai multe state din Europa au început să adopte o strategie conformă cu părere acesteia.
Cu ochii țintiți către restul statelor membre ale UE, Marine Le Pen a declarat ieri că Franța se transformă într-un regim autoritar în timp ce Ungaria, sub conducerea premierului Viktor Orban, este o țară mai democrată. Nemulțumită de faptul că procuratura franceză a deschis anchete pe numele partidelor de opoziție, cel mai probabil pentru a le supune tăcerii, lidera extremei drepte franceze, consideră că țara sa se transformă într-un regim autoritar pentru că cetățenii săi nu se pot exprima lider, ci aceștia trebuie să trăiască numai cu teamă. Acuzată pentru fraude cu fonduri europene, Le Pen a transmis că această tentativă este doar o strategie menită să o facă să tacă atunci când își prezintă nemulțumirile la adresa președintelui Emmanuel Macron.
„Faptul că justiţia se concentrează doar asupra câtorva formaţiuni politice dovedeşte că este vorba despre un proces de intimidare din partea guvernului francez, ceea ce înseamnă că Franţa se află în plină încălcare a principiului separării puterilor”, a acuzat Le Pen.
Potrivit acesteia, Ungaria lui Orban este mult mai democratică decât Franţa lui Macron pentru că în Franţa procurorii, la ordinele puterii politice, efectuează percheziţii pentru a avea acces la conţinutul calculatoarelor şi al telefoanelor care aparţin liderilor opoziţiei. Potrivit agenției naționale de presă, Agerpres, „Marine Le Pen a răspuns în acest mod întrebărilor pe tema percheziţiilor efectuate marţi de procuratura din Paris la sediul partidului Franţa Nesupusă (LFI) şi la domiciliile mai multor lideri ai acestei mişcări de stânga, printre care şi la locuinţa liderului formaţiunii, Jean-Luc Mélenchon”.
