Polonia se gândește la retragerea din pactul global al ONU privind migrația
Deși în estul Europei este țara care beneficiază cel mai mult de fondurile europene, reușind astfel ca în ultimii ani să aducă un aport extraordinar la adresa dezvoltării sale interne, Polonia nu se lasă „păcălită” de ajutorul financiar pe care liderii de la Bruxelles îl oferă în schimbul supunerii statelor membre unei legislații generale care permite deschiderea față de străini și regulile celor trei instituții europene, fără a ține cont de tradiția, cultura și identitatea naționalităților gazdă.
Bucurându-se de posibilitatea deplasării pe teritoriul Uniunii Europene (Polonia având 818.000 de cetățeni migrați numai în Marea Britanie), autoritățile de la Varșovia nu au fost la fel de încântate când, în primăvara lui 2015, Comisia Europeană a propus ca soluție la criza umanitară declanșată de valurile de extracomunitari veniți din țările Orientului Mijlociu și Africa de nord, ca statele membre să primească obligatoriu cote de distribuire a străinilor. Forțată să primească și să integreze în societatea sa, un număr de 6.000 de extracomunitari, Polonia a fost printre primele state care au refuzat din start această propunere. Împreună cu Ungaria, Cehia și Slovacia, Polonia demonstra Uniunii Europene că este nevoie de o altă soluție pentru a salva „pielea” Germaniei, vinovată de lansarea unei invitații „cu brațele deschise”, fără a fi consultat întreg blocul comunitar înainte.
Privind la discursul și comportamentul britanicilor care luptă cu mult curaj să se despartă de Uniunea Europeană pentru a-și recâștoga independența și autonomia, polonezii au înțeles că blocul comunitar nu este nimic altceva decât o capcană în care statele membre au căzut aduplecate după iluzia unor fonduri europene promițătoare. În realitate, ajutorul primit de la Bruxelles însemna „vinderea” identității naționale și preluarea uneia care manifestă interes doar pentru dezvoltarea vestului Europei.
Considerând că statele membre sunt folosite de interesele Uniunii, Polonia a decis că supunerea față de cele trei instituții nu mai este o variantă avantajoasă și a început deja să adopte o atitudine de răzvrătire la adresa UE. Între timp, aceasta ia în calcul și retragerea din pactul global al ONU privind migrația.
Cu toate că cetățenii polonezi beneficiază de libertatea de circulație în cadrul Uniunii Europene, răspândind astfel tradiția și puterea de influență a culturii în Nord, vest, sudul și centrul Europei, atunci când s-a pus problema soluționării celei mai mari crize umanitare cu care se confruntă blocul comunitar de după cel de-al doilea război mondial încoace, Polonia și-a schimbat părerea atât despre fenomenul migrației cât și despre Uniunea Europeană.
Mai mult, bazându-se pe faptul că liderii europeni ar trebui să fie ocupați cu atitudinea Ungariei și Italiei de a refuza refugiații și migranții să pătrundă pe teritoriile sale, la care se mai adăugă și procesul de negociere a condițiilor de separare între Marea Britanie și UE, oficialii de la Varșovia au declanșat o reformă în care justiția se vrea a fi subordonată puterii politice. Cu toate că liderii de la Bruxelles sunt ocupați cu prioritatea de a soluționa criza imigranților dar și cea a imaginii și încrederii în blocul comunitar, Polonia nu a scăpat nesancționată pentru încălcarea statului de drept și a principiilor Uniunii Europene.
Cu toate că, deși pedepsită, Polonia încă nu a făcut pace cu liderii europeni, acuzându-i că joacă rolul unei închisori pentru statele sale membre, săptămâna aceasta o nouă idee propulsează țara est europeană în lista celor care sunt gata să lupte împotriva celei mai mari amenințări a momentului (n.r. migrația) și a alianțelor care o sprijină. Înainte ca pactul global al ONU privind migrația să primească aprobarea finală în luna decembrie, Ministrul de Interne polonez recomandă Varșoviei să se retragă până când migranții ilegali nu vor fi încurațați să le tranziteze țara. Inspirat de exemplul Ungariei care a anunțat deja că nu se va ratifica așa numitului „pact global pentru o migrație sigură, ordonată și reglementată” aprobat în iulie de către 193 de state membre ale ONU, cu excepția Statelor Unite, care s-au retras în 2017, Mariusz Blaszczak consideră necesară retracerea Poloniei din acest acord.
Deși pactul abordează chestiuni precum motivația migranților, modul în care aceștia pot fi protejați și integrați în societățile gazdă, Blaszczak a declarat că în opinia sa „proiectul de acord nu garantează siguranța Poloniei. De asemenea, ar putea încuraja imigrația ilegală”.
Potrivit ziare.com „Polonia, la fel ca Ungaria și Cehia, a adoptat o poziție inflexibilă față de transferul migranților, motiv pentru care a și intrat în conflict cu UE, dar în același timp a reușit să atingă o coardă sensibilă a votanților, invocând argumentul că migrația ilegală amenință stabilitatea Europei”.
