Tsunami apocaliptic în Indonezia
Localizată în Asia de Sud-Est, Indonezia este cunoscută ca fiind țara celor 17.508 insule și 33 de provincii. Înconjurată numai de apa Oceanului Pacific și Indian, Republica se clasează pe locul patru în clasamentul mondial al celor mai populate țări (având peste 283 de milioane de locuitor) și locul întâi în topul țărilor cu cei mai mulți musulmani.
Deși se întinde pe o suprafață extrem de vastă a apei Oceanului, în Indonezia, cele mai mari insule sunt Kalimantan, Sumatra și Irianul de vest, împreună reprezentând 70% din suprațafa Republicii. Cu cel mai înalt punct reprezentat de Puncak Jaya (4.884 m), pe teritoriul Indoneziei sunt și foarte mulți vulcani, însă activi. În fapt, istoria încă amintește despre erupția îngrozitoare din 1883 a vulcanului Krakatau care a ucis 36.000 de oameni, distrugând aproape în totalitate insula. Din cauza vulcanilor activi și a plăcilor tectonice pe care este situată, comparativ cu celelalte țări de pe globul pământesc, Indonezia este țara cu cea mai mare activitate seismică și vulcanică.
Ca într-un film de groază, teama unui cutremur a cărei capacitate are potențialul de a provoca un tsunami devastator, s-a intensificat odată cu 26 decembrie 2004, când un seism submarin cu o magnitudine de 9.0 pe scara Richter, a țintit coasta nordică a insulei Sumatra, provocând mai multe valuri tsunami. Cu un impact neiertător pentru mai mult de 220.000 de persoane, tsunami-ul a afectat regiunile costiere ale unui număr de doisprezece țări asiatice (Indonezia, Sri Lanka, India, Tailanda, Maldive, Malaiezia, Myanmar, Mdagascar, Somalia, Kenya, Tanzania și Africa de Sud).
Weekendul acesta, natura și-a repetat forța și a îngenunchiat Indonezia în fața unui maldăr de cadavre pe care le plânge cu ultimele puteri rămase.
Imposibil de uitat vreodată istoria unui tsunami a cărui amintiri bântuie și acum întreaga planetă, locuitorii din Republica Indonezia sunt conștienți de riscul la care se supun, însă pentru majoritatea nu există o altă șansă decât să accepte că s-au născut pe cele peste 17.000 de insule întinse peste un Occean care își cere dreptul să „înghită” bucăți de pământ, ori de câte ori vrea. A doua zi de Crăciun pentru mulți turiști creștini care se aflau pe plajele din Indonesia, sărbătorind vacanțele la temperaturi de vară, a devenit cea mai neagră zi din istoria modernă a Republicii.
În ciuda faptului că tsunami-ul din 2004 a distrus un număr inimaginabil de gospodării, hoteluri, instituții, restaurante etc., în tot acest timp, autoritățile au încercat să le reconstruiască. Viața indonezienilor s-a dovedit însă a fi una de Sisif, căci în weekendul trecut, un cutremur cu magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter a provocat un tsunami apocaliptic. Chiar dacă nici până în clipa de față cercetările după supraviețuitori sau victime nu s-au sfârșit, numărul celor găsiți morți este de 844 iar vicepreședintele Republicii trage un semnal de alarmă și transmite că până la finalul căutărilor, se poate vorbi „despre mii de morți”. Deși sună înfiorător, indonezienii au săpat o groapă de 100 de metri pentru a îngropa toți morții tragediei. Groapa a fost prevăzută pentru 300 de cadavre însă, ulterior, au fost date instrucțiuni pentru a se pregăti una cu o capacitate de 1.300 de victime.
Cutremurul de vineri a provocat valuri seismice care au declanșat un tsunami înspăimântător pentru toți cei care au reușit să îl privească cu proprii ochi. Cu peste 6 metri înălțime, tsunami-ul a afectat în mod principal orașul Palu (insula Sulawesi) dar și alte așezări de coastă. Cu o populație de 335.000 de locuitori, oamenii se tem că numărul de victime ar fi și mai mare, fapt pentru care, cu speranța că încă mai pot salva vieți, pompierii și voluntarii scormonesc cu mâinile goale printre dărâmături. Din păcate, căutările sunt îngreunate de lipsa utilajelor, a șoselelor blocate și a podurilor prăbușite. Până în momentul de față, Crucea Roși estimează că peste 1,6 milioane de oameni au fost afectați de cutremur și de tsunami.
Mai grav este că victimele sunt îngrijite în corturi instalate pe stradă, din cauză că spitalele au fost grav afectate, iar noaptea, singurele surse de lumină sunt lanternele și telefoanele mobile. Între timp, magazinele mici și mari sunt jefuite de către prădători. În timp ce unele clădiri au fost afectate în totalitate de seism, multe nu mai prezintă siguranță, motiv pentru care autoritățile recomandă locuitorilor să nu întoarcă încă, acasă. O altă veste rea vine în raport cu orașul Donggala, locuit în special de pescari. Aflat la doar 27 de kilometri de epicentrul seismului de vineri, autoritățile nu pot ajunge încă acolo.
Potrivit site-ului oficial al Știrilor Pro TV, „Ministrul de securitate al ţării, generalul Wiranto, a declarat pentru postul TVOne că armata a început să trimită avioane cargo, care au decolat din Jakarta şi se îndreaptă spre zona afectată, având la bordul lor ajutoare umanitare”. De asemenea, „aeroportul din Palu a rămas închis, după ce pistele şi turnul său de control au fost avariate în urma seismului, însă autorităţile locale au spus că se pregătesc să îl redeschidă, pentru a permite sosirea ajutoarelor umanitare”.
