Ungaria insistă asupra dreptului de a-și apăra granițele în fața migrației
Dacă prin exemplul Marii Britanii și dorința acesteia de a se separa de către Uniunea Europenă, lumea nu a înțeles faptul că odată aderat la această structură, este aproape imposibil să te retragi fără a plăti niște costuri uriașe, iată că răzvrătirea și împotrivirea Ungariei la adresa politicii migrației blocului comunitar a servit drept momeală pentru cei care trebuie să deschidă ochii. Statele membre ale UE s-au împărțit în două tabere însă opiniile acestora despre modul în care liderii de la Bruxelles își impun regulile pe teritoriile lor, determină tabăra anti-migrație să crească progresiv în fața celei care promovează ideea de Uniune.
Inițial, fenomenul migrației, propulsat într-un mod copleșitor în primăvara lui 2015 (atunci când invazia refugiaților din calea conflictelor militare, violențelor și persecuțiilor petrecute în Africa de nord și țările Orientului Mijlociu a declanșat cea mai mare criză umanitară de după cel de-al Doilea Război Mondial), reprezenta motivul pentru care Uniunea Europeană a resimțit un cutremur în structura sa. Totuși, treptat, încercând să soluționeze această problemă într-un mod în care, cele trei instituții europene avea să protejeze Germania (vinovată de lansarea invitației refugiaților „cu brațele deschise”), statele membre ale blocului comunitar a început să scoată la suprafață faptul că în spatele valului de imigranți se află politica migraționistă extrem de indulgentă a autorităților de la șefia Uniunii.
În ciuda faptului că la trei ani și jumătate de la lansarea invaziei extracomunitarilor, există state membre care promovează naționalismul și ura la adresa străinilor, marea problemă cade pe abordarea Bruxelles-ului. Astfel, în timp ce pentru unii, motivul conflictului care perturbă relațiile interne ale Uniunii Europene este reprezentat de imigranți, pentru alții, acesta este în mod direct înfățisat de deciziile neinspirate la care trebuie să se supună.
Ungaria este un exemplu de stat membru al UE care a refuzat din start cooperarea și nesupunându-se cotelor obligatorii de distribuire a refugiaților și-a luat asupra sa titulatura de „oaia neagră” a blocului comunitar. Căutând să demonstreze mai degrabă latura rasistă a Ungariei, prin decizia de a-i impune sancțiuni, Parlamentul European a arătat tuturor că în orice dezbatere care implică Bruxelles-ul, nimeni nu are dreptate decât cei care sunt la puterea UE.
Stupefiat de faptul că nu i se acordă dreptul de a-și proclama independența și autonomia față de regulile și principiile Uniunii, premierul Ungariei, Viktor Orban a simțit pe propria-i piele cum este să pierzi în fața unui oponent cu greutate. Deși fac subiectul unei situații nu tocmai plăcute, fiind puși la zid de către unul dintre stâlpii de rezistență ai Uniunii (n.r Marea Britanie), liderii blocului comunitar nu se sfiesc să recurgă la amenințări și avertizări pentru a pune în dificultate pe cei care îndrăznesc să ceară separarea din cadrul acestui cerc vicios. Amindindu-le că aderarea a fost o dorință voluntară și exprimată liber, aceștia caută să nege acuzațiile conform cărora tot prin această adeziune, legile statelor membre pălesc în fața legii Uniunii, iar cetățenii sunt doar gazde pe propriile teritorii, în timp ce migrația a devenit astăzi, cartea de vizită a tranziției promovate intens de către UE.
Refuzând să renunțe la o luptă considerată injustă, Ungaria nu a încetat să refuze supunerea față de politica Uniunii Europene, promulgându-și singură legi care să scoată afară străinii din societatea sa. Această atitudine nu a putut rămâne fără reacție din partea Bruxelles-ului, mai ales în condițiile în care succesul Ungariei împotriva UE ar putea deveni automat un exemplu și o lecție de urmat pentru celelalte state membre, ajungându-se astfel la destrămarea blocului comunitar.
Pentru a-i potoli „avânturile”, Parlamentul European a decis mișcarea supremă. Astfel, devenind primul caz de acest fel, Ungaria s-a trezit sancționată conform articolului 7 din Tratatul de la Lisabona. Numit și „arma nucleară” împotriva statelor membre care încalcă principiile Uniunii, articolul 7 prevede un mecanism de întărire a valorilor blocului comunitar. „Conform 7, Consiliul poate stabili că există un risc clar de încălcare serioasă a valorilor UE de către un stat membru, prevenind o încălcare efectivă prin anumite recomandări specifice adresate respectivului stat membru”. Practic, Ungaria riscă suspendarea dreptului de vot în Consiliul UE, organism unde cei 28 de membri definitivează legislațiile europene.
Scoțând în evidență faptul că această procedură este lansată doar ca o formă de răzbunare la adresa țării sale pentru că nu acceptă cooperarea în problema migrației, premierul ungar, Viktor Orban trage un semnal de alarmă și punctează faptul că odată aderate la Uniunea Europeană, liderii de la Bruxelles nu oferă dreptul statelor sale membre de a-și proteja granițele.
La începutul acestei săptămâni, Orban a afirmat că este inacceptabil ca Uniunea Europeană să priveze Ungaria de dreptul său de a-şi apăra graniţele, criticând propunerea cancelarului german Angela Merkel privind întărirea agenţiei de protecţie a frontierelor UE, Frontex. „Este binevenit că Uniunea Europeană, în locul cotelor de migranţi, îşi îndreaptă în sfârşit atenţia către protecţia graniţelor. Totuși, nu este drept să fim privaţi de dreptul nostru de a ne apăra graniţele şi Bruxellesul doreşte să preia responsabilitatea pentru aceasta. Ungaria nu este nici coridor de trecere, nici tabără de refugiaţi. Dacă am fi dorit să ne amestecăm cu alte culturi sau civilizaţii, atunci am fi avut mai întâi consultări” a comentat premierul ungar.
