Parlamentul european sancționează Ungaria pentru răzvrătirea împotriva politicilor și regulilor UE


Dacă până acum suspiciunea asupra faptului că nimeni nu se poate „pune rău” cu Uniunea Europeană era doar un zvon, iată că lucrurile s-au adeverit. Dorința aprigă de a fi parte din blocul comunitar bazându-se pe avantajele în ceea ce privește potențialul de dezvoltare, le-a determinat pe statele membre să devină „ostaticele” unui parteneriat care le obligă la un set de reguli cărora sunt forțate să se supună atât pe durata acestuia cât și dacă, din diverse motive, cer separarea de UE. Mai pe românește, „nu mă lași să trăiesc, dar nici să mor”.

Succesul înregistrat de blocul comunitar atât în relațiile interne cât și cele externe a ajutat la scrierea unei istorii care a convins pe liderii mondiali că Uniunea Europeană este o „alianță” bine organizată, iar pe statele europeni, să râvnească o poziție în cadrul acesteia. Chiar și atunci când Grecia s-a confruntat cu prima sa criză economică de amploare, ajutorul venit din partea Uniunii, a demonstrat cât de bine funcționează cooperarea și solidaritatea în cadrul celei mai puternice organizații europene.

Punctul cuminant însă a reușit să ia prin surprindere managementul celor trei instituții de conducere ale UE, fapt care a născut o criză internă fără precedent. În ciuda faptului că unele voci acuză migrația extracomunitară de declanșarea acestei recesiuni, mulți condamnă Germania pentru „tupeul” de a lua cuvântul în numele tuturor statelor membre atunci când a lansat invitația „cu brațele deschise” adresându-se refugiaților din țările Orientului Mijlociu și Africii de nord. Considerând demult că Germania se crede locomotiva Uniunii Europene iar Cancelarul Angela Merkel se proclamă a fi „doamna de fier” a blocului comunitar, criticii scot la lumină faptul că ierarhia statelor importante din cadrul UE ar fi dus la un dezechilibru politic ce cântărește enorm în criza umanitară.

Această teorie se confirmă rapid, odată cu acuzațiile pe care Marea Britanie le aduce Germaniei la invocarea articolului 50 din Tratatul de la Lisabona. Poziția Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei și Italiei întăresc defectele Uniunii Europene, numai că, nici liderii de la Bruxelles nu pot sta cu mâinile în sân, fapt pentru care, au început să răspundă înapoi, disciplinând răzvrătirea împotriva politicilor și regulilor Uniunii.

În timp ce Marea Britanie pierde teren în procesul de negociere a condițiilor de separare de către blocul comunitar, nereușind să propună un plan concret și palpabil pentru a se putea încheie acordul privind relațiiel dintre UE și Regatul Unit de după Brexit, Polonia și Italia sunt în continuare ținute sub supraveghere și din când în când amenințate cu sancțiuni dacă mai continuă să manifeste tentative de încălcare a principiilor Uniunii. Ungaria însă, probabil din cauza atitudinii sale extremiste, este cea care nu a încetat niciodată din primăvara lui 2015 și până acum să condamne politica migrației impuse de liderii de la Bruxelles, angajându-se într-o campanie de denigrare a străinilor și promovare a naționalismului.

Total opus față de ceea ce susține Uniunea Europeană, Ungaria s-a transformat din statul membru al Blocului comunitar, în „copilul” ce trebuie pedepsit până se educă conform moralei împărtășite de „părinte”. Listând o serie de acuzații cu care incriminează comportamentul și atitudinea Ungariei, Parlamentul European a deschis o dezbatere privind posibilitatea de a sancționa Budapesta. La finalul dezbaterii, verdictul a fost un șoc atât pentru premierul ungar, Viktor Orban cât și pentru toate celelalte state membre ale Uniunii: cu 448 de voturi „pentru”, 197 de voturi „împotrivă” și 48 de abțineri, UE a decis declanșarea procedurii de sancționare a Ungariei din cauza legilor acesteia privind libertatea de exprimare, abordarea imigranților și organizarea sistemului electoral și judiciar.