„Italia nu acceptă lecții de la nimeni”
Încă nu se știe termenul la care cea mai mare criză umanitară cu care se confruntă Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial se va încheia, însă, este cert faptul că în clipa de față această problemă a migrației a dezvoltat o serie de dispute la nivelul Uniunii Europene. Multe dintre acestea, declanșate o dată cu primul val al invaziei de refugiați, resimțit de către blocul comunitar în primăvara lui 2015, iar altele, născute abia acum, după ce statele membre se simt epuizate în încercarea de a se supune politicilor și deciziilor date de autoritățile de la Bruxelles.
Dacă la distribuirea refugiaților către toate statele membre, sub cote obligatorii, Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia au refuzat din start cooperarea, decizia Marii Britanii de a nu mai fi parte din UE, cerându-și recăpătarea independenței și autonomiei a reprezentat un exemplu răsunător de curaj în cadrul căruia o țară „îndrăznește” să se separe de cea mai puternică uniune politico-economică a Europei. Amenințările dar și avertizările cu care au fost nevoiți să se confrunte britanicii au desemnat un semnal de alarmă pentru guvernul de la Londra însă, acesta s-a încăpățânat să creadă că poate înfrunta un „inamic” de calibrul economic și social atât de puternic.
Și totuși, îndârjirea cu care luptă britanicii pentru a oficializa Brexitul merită toată admirație. În ciuda faptului că Marea Britanie și Uniunea Europeană se află în momentul de față într-un proces de negociere a condițiilor de separare, ambele tabere acuză un impas în semnarea unui acord ce are ca scop stabilirea relației de după separare. Ritmul lent al negocierilor amenință data de 20 martie 2019, când a fost programată oficializarea Brexitului, riscând astfel ca divorțul de UE să se încheie fără niciun acord.
Deși situația britanicilor descrie în detaliu o dorință vehementă de independență dar și imposibilitatea de a se trata ca singură națiune după ieșirea din UE, italienii nu se tem de consecințe și pornesc pe drumul răzvrătirii pe care se află și Ungaria. Condamnând politica migrației promovate de liderii de la Bruxelles, Italia se declară sătulă să mai fie poarta de deschidere a imigranților și refugiaților care vin cu sutele pe mare și a decis să gestioneze criza migrației într-un mod în care proprii cetățeni, identitatea și cultura națională sunt protejate. Evident, o astfel de atitudine nu putea fi agreată de liderii blocului comunitar, tocmai în momentul în care Uniunea Europeană se confruntă deja cu lipsa încrederii și scăderea imaginii.
După ce a refuzat acostarea mai multor nave pline cu sute de refugiați în porturile sale, plasându-le în responsabilitatea spaniolilor sau francezilor, Italia a început să se confrunte cu avertizări și critici de la Uniunea Europeană, doar că noul guvern de la Roma nu se simte în pericol și continuă să meargă pe deciziile personale. Mai mult, considerând că tabăra celor care nu mai sunt de acord cu modul în care liderii de la Bruxelles văd problema migrației crește, italienii profită reciprocitatea cu care și Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Marea Britanie și acum, și Suedia abordează deciziile Uniunii Europene privind soluționarea migrației.
Deranjat că înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet și-a permis să critice măsurile guvernului italian împotriva migrației, vicepremierul Italiei, Matteo Salvini a transmis dur și răspicat faptul că țara sa nu va accepta să primească lecții de la nimeni.
„Nu acceptăm lecții de la nimeni și cu atât mai puțin din partea ONU, care se dovedește a fi o organizație incapabilă, inutil de costisitoare și dezinformată. Italia a primit în ultimii ani 700.000 de imigranți, mulți dintre ei clandestini și niciodată nu a beneficiat de colaborarea altor țări europene” a transmis ministrul de interne și totodată, lider al partidului de extremă dreaptă Liga, Matteo Slavini.
Această reacție a venit imediat după ce noul comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, a declarat public că migrația trebuie reglementată, nu oprită, în opinia acesteia, fiind în interesul fiecărui stat să adopte politici migraționiste care se bazează pe realitate, nu pe panică. Potrivit România Liberă, „deși nu a oferit exemple concrete în discursul rostit, o variantă mai lungă a intervenției lui Bachelet menționează restricțiile împotriva organizațiilor care sprijină refugiații în Ungaria, blocarea de către Italia a navelor cu migranți, violențele împotriva migranților în Germania și detenția minorilor migranți în SUA”.
Salutând rezultatul alagerilor legislative din Suedia unde noul partid Social Democrat a cărei politică este una anti-migrație s-a propulsat printre câștigători, în același discurs, Matteo Salvini a ținut să acuze presa italiană de asocierea pe care aceasta o face, declarând că toți cei care vor să controleze migrația ar aparține extremei dreapta.
