Germania umbrită de manifestații pro și contra imigranților
Cu toate că invazia imigranților și a refugiaților declanșată în primăvara lui 2015 a survenit invitației cu „brațele deschise” ale Cancelarului Germaniei, Angela Merkel, astăzi, în timp ce Uniunea Europeană „fierbe” sub clocotul unei tensiuni gata să explodeze, cetățenii nemți au început să arate aceeași atitudine la adresa străinilor precum și celelalte state membre, sătule deja de numărul sufocant de extracomunitari. Fiind un stat puternic și dezvoltat, Germania reprezintă ținta tot mai multor străini care vor un viitor mai bun sau o șansă la viață. Din păcate însă, astăzi, după o stăpânire forțată asupra solidarității arătate de către germani, nici măcar aceștia nu mai pot face față presiunii amenințărilor acestui cocktail de culturi.
În timp ce Franța încă se mai bucură de libertatea de a se afla într-o poziție excelentă pe harta Europei, înconjurată de țări care folosesc mai degrabă ca scut de apărare împotriva valurilor de migranți, Italia, Grecia, Spania, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia și Marea Britanie nu se mai simt la fel de cooperante cu politica liderilor de la Bruxelles decizând în schimb să își apere dreptul de autonomie și protecție al propriilor cetățeni.
Astfel, cu o presiune uriașă venită de la toate capetele Europei, blocul comunitar se confruntă cu un val de scepticism la adresa străinilor pe care astăzi, nu îi mai privesc cu aceiași ochi miloși. Dacă înainte de 2015, blocul comunitar părea o uniune politico-economică strâns legată și ale cărei rezultate demonstrează buna funcționare a celor 28 de parteneri europeni, astăzi, migrația este mărul discordiei care a reușit aproape să ducă la destrămarea Uniunii Europene. Devenind mai degrabă naționaliste și extremiste, din ce în ce mai multe state membre au început să își apere teritoriile și astfel, să se răzvrătească împotriva politicii de solidaritate exagerată pe care instituțiile UE le impun beneficiarilor acestui parteneriat, cândva un succes. Curios este faptul că, deși liderii săi sunt pionierii acestei idei de solidaritate cu extracomunitarii, cetățenii germani au început să vadă ceea ce și ceilalți au strigat până acum: migrația este un fenomen scăpat de sub control iar compătimirea și ajutorarea străinilor nu face altceva decât să-i atragă pe aceștia și mai mult către statele UE.
Cu toate că fenomenul globalizării a avut ca scop apropierea statelor lumii astfel încât un eveniment local să aibă impact global și invers, toate țările planetei devenind astfel afectate dar și responsabilite de întâmplările care țintesc doar un grup restrâns de victime, migrația a devenit unul dintre efectele sale secundare care nu mai reușește să bucure la fel de mult ca la început. Libertatea de circulație a promovat atât de intens dorința de călătorie încât tranzitul uman de pe un continent pe altul sau dintr-o țară în alta a determinat scăderea populației țărilor mai puțin dezvoltate și aproape asfixierea celor cu potențial economic.
În timp ce oamenii găsesc oportună această posibilitate de a călători, șefii statelor gazdă resimt cu multă forță responsabilitatea de a gestiona o criză umanitară fără precedent. Iar atunci când vorbim despre statele membre ale Uniunii Europene, liderii trebuie să se supună și politicii de a coopera cu soluționarea problemei care țintește în mod direct doar o singură țară. Altfel vorbind, deși Germania a fost destinația preferată a tuturor imigranților și refugiaților în drumul lor către o șansă la viață mai bună, Comisia Europeană și-a folosit puterea de autoritate și a responsabilizat toate statele membre pentru a participa la rezolvarea acestei crize, dându-se cote obligatorii de repartiție a extracomunitarilor.
Însă, acest plan nu a reprezentat întru cu totul o soluție pentru masa tuturor partenerilor, fapt care a declanșat rapid o dispută la nivel intern. Dacă Marea Britanie a decis să se separe de către Uniunea Europeană, lobby-ul Ungariei, Poloniei, Cehiei, Greciei și Italiei în defavoarea migrației a născut la nivel european o atitudine de răzvrătire chiar și acolo unde cetățenii erau convinși că solidaritatea față de străini era un lucru pozitiv.
Astfel, nu a durat mult și iată că locuitorii germani au început să protesteze și ei, deși Germania este un susținător al liberei circulații. Adunați cu miile în diferite orașe ale țării, protestele germanilor sunt ținute pe cât posibil sub controlul siguranței, evitându-se astfel riscul unor incidente de amploare. Curios sau nu, weekendul trecut, în Chemnitz (estul Germaniei) au avut loc concomitent, două marșuri distincte la care unii și-au scandat nemulțumirea față de guvern, iar alții și-au arătat sprijinul față de politica Angelei Merkel privind migrația.
Nefiind primul protest de acest fel, orașul din landul Saxoniei este marcat de cel puțin o săptămână de acest tip de manifestații inițiate odată cu uciderea de către un imigrant, a unui german cu lovituri de cuțit. Astfel, devenind epicentrul celor împotriva solicitanților de azil, potrivit blacknews.ro, Chemnitz se confruntă acum cu două abordări ale migrației total opuse dar vehement exprimate.
