„Nu este datoria Germaniei să ajute financiar Turcia”

În ciuda faptului că aproape nimeni nu se aștepta ca Turcia să fie afectată de o criză economică care să o pună în situația de a cere ajutorul internațional, iată că tentativa eșuată a loviturii de stat dată la jumătatea lunii iulie 2016, nu rămâne singura amenințare cu care președintele Recep Erdogan trebuie să se confrunte. Doi ani în cadrul cărora, starea de urgență a fost prelungită de la o lună la alta i-au ajutat pe liderii turci să „curețe” țara de verigile slabe și suspecții complotului politic care ar fi urmărit să îl îndepărteze pe Erdogan de la putere. Deși starea de urgență a luat sfârșit la finalul acestei primăveri, Turcia continuă să fie ținta unor amenințări care au puterea de a afectat drastic bunăstarea cetățenilor săi.

Crezând că a scăpat de riscul de a fi pus la punct de oamenii rivalului său Gulen Fethullah (autoexilat în Statele Unite ale Americii) infiltrându-și oamenii printre autoritățile turce, președintele Recep Erdogan s-a trezit imediat cu o altă problemă: de data aceasta, una care nu are un vinovat direct însă asupra căruia trebuie să își asume responsabilitatea de a o rezolva. Din păcate însă, în timp ce lira turcească continuă să se prăbușească, Erdogan se comportă ca și cum nu ar mai asculta de pragmatismul economic. De altă parte, criza turcilor îi preocupă și pe germani care astăzi, s-au împărțit în două tabere: cei care vor să ajute financiar Turcia și cei care nici nu vor să audă. În urma unor dispute conflictuale între cele două state, Germania se simte în poziția de a trata Turcia cu aceeași monedă cu care a fost insultată și acuzată în nenumărate cazuri de însuși președintele Erdogan. Astfel, pentru autoritățile germane, soluția este simplă: „noi nu avem datoria să ajutăm financiar Turcia; să îi ajute Fondul Monetar Internațional”.

Pentru unii critici, această criză financiară turcă a luat naștere după ce Erdogan s-a arătat a fi un dușman al dobânzilor ridicate, dorind să aibă un control mai mare în politica monetară. Totuși, chiar și după ce președintele a făcut un pas înapoi în fața presiunilor piețelor lăsând banca centrală să majoreze dobânzile, lira turcească nu a încetat să se deprecieze, fapt care a creat panică. Împărțind țara în două tabere, o parte dintre cetățeni cred că această problemă este rezultatul asediului forțelor străine în Turcia, în timp ce, cealaltă dă vina pe Erdogan și pe planurile lui mărețe gândite pe zeci de ani ai puterii sale, dar și pe alegerile parlamentare și prezidențiale de anul acesta.

În timp ce Erdogan le-a cerut locuitorilor să păstreze lira pentru că nu există niciun motiv pentru care această monedă să se deprecieze („o spun din nou, ce se întâmplă pe piețele financiare are legătură cu economia noastră. Vorbesc către națiune: nu schimbați lira în altă monedă străină. Asta înseamnă să îți iubești națiunea”), deprecierea lirei cu 20% în raport cu dolarul i-a determinat pe investitori să se sperie de perspectivele dobânzilor mici într-o economie cu inflație puternică și au renunțat la activele denominate în moneda locală. Astfel, s-a ajuns ca banca centrală să își piardă din independență iar președintele, din credibilitate.

În luna mai a acestui an, Ziarul Financiar informa că „Erdogan vrea dobânzi mici pentru a-şi putea îndopa forţat economia, dependentă de capital străin, cu credit ieftin. PIB-ul a crescut cu 7,4% anul trecut, una dintre cele mai dinamice creşteri din lume. Dintr-o economie predispusă la boli financiare, aşa cum era când partidul lui Erdogan a venit la putere în 2002, Turcia s-a transformat într-un magnet pentru investiţii străine. Construcţiile (iar administraţia lui Erdogan are proiecte uriaşe de construcţii) şi retailul au înflorit. În timpul guvernării lui Erdogan, milioane de oameni şi-au luat primul card de credit sau au primit primul credit pentru locuinţă. Băncile sprijină politicile preşe­dintelui deşi acestea riscă să le macine profitul.” Astăzi, rezultatul dorințeilor lui Erdogan pare să fie exact cel neașteptat.

Practic, deprecierea lirei aduce cu sine o creștere uriașă a prețurilor pentru produsele importate, în timp ce Turcia a devenit o țară cu deficit comercial. În plus, datoriile celor cu credite în valută au devenit aproape insuportabile. După mai multe calcule și speranțe, lira turcească s-a prăbușit de-a binele la jumătatea acestei luni, atingând un nou nivel record, de data aceasta pe fondul tensiunilor cu Statele Unite și ale inflației scăpate de sub control. Potrivit businessmagazin.ro, în data de 10 august „dolarul s-a apreciat cu 13,5% scufundând lira la un nivel minim record de 6,3005. Acest lucru a extins cel mai mare declin săptămânal înregistrat de lira turcească de la criza din 2008 până în prezent”. De data aceasta, președintele Erdogan și ginerele său, Ministrul de Finanțe, sunt văzuți ca principali vinovați.

De altă parte, în timp ce liderul social-democraților germani, Andrea Nahles a sugerat săptămâna trecută că Germania ar putea ajuta Turcia, Comisarul european pentru buget, Günther Oettinger a respins vehement această idee. Aceasta nu este problema Germaniei, este problema FMI. Acesta este motivul pentru care cred că, mai presus de toate, nevoia de acţiune se află la Ankara, nu la Berlin şi nici la Bruxelles", a transmis Oettinger.