„Forțele americane vor rămâne în Irak atât timp cât este necesar pentru a stabiliza zona”
Teoriile conspiraționale par să se confirme din ce în ce mai mult, în contextul în care planeta reprezintă o hartă a țărilor cu potențial și cele care au toate șansele să nu sufere nicio primejdie; cel puțin, nu una „politico-militară”. În timp ce țările din centrul Africii sunt blestemate să sufere de sărăcie și ignoranță, insulele tropicale ale Asiei sunt încununate cu succesul unei naturi care le transformă în adevărate comori turistice. Cu toate acestea, nici unele, nici altele nu reprezintă o țintă directă a controversatelor interese care le-ar putea propulsa imediat în topul țărilor cu grad ridicat de amenințare. De altă parte, Orientul Mijlociu, ca și America Latină, beneficiază de cea mai importantă sursă a pământului. Astăzi, aurul nu mai este la fel de prețios, ci petrolul a devenit tezaurul după care cele mai puternice state ale lumii luptă cu înverșunare. Prelucrat, acest tip de zăcământ biogen aflat în scoarța Pământului, devine rapid sursa supremă a mecanismului de dezvoltare industrială (și nu numai) ce are forța de a propulsa societatea care îl lucrează, într-o superputere mondială.
Astfel, nu-i de mirare că superputerii Statele Unite ale Americii îi este atribuită setea de petrol pentru care ar face absolut orice ca să și-o „stingă”. Dacă americanii sunt cei care insistă că sunt cinstiți și cumpără petrolul cu prețul pe care arabii sau americanii latini îl vând, nu toată planeta le împărtășește declarațiile. Mai mult, pe lângă larga breaslă de cineaști, foști angajați ai CIA și autori a numeroase cărți de investigație, se adaugă astăzi și un număr impresionant de jurnaliști care caută să demonstreze că americanii și-au ridicat imperiul pe invaziile condamnabile pe care le-au efectuat în statele cu potențial petrolier, machiind un scenariu care să pară că prezența lor pe teritoriile (coincidență sau nu) țărilor arabe se datorează sentimentului de solidaritate față de „inopinantele” revolte contra guvernului.
În timp ce pentru o tabără presupusele revolte au de a face cu lideri politici maniaci și dictatoriali, pentru cealaltă, aceste răscoale sunt fără dar și poate o invenție a americanilor pentru a-și explica invazia în forță, răspândindu-și trupele pe întreg teritoriul și ocupând ilegal un spațiu pentru care nu au avut niciodată alt interes decât cel de a-l stoarce de petrol. Astfel se descrie în opinia multor specialiști invazia americanilor în Libia, Irak, Pakistan, iar acum, în Siria. Înfrumusețând un scenariu exact ca la Hollywood, CIA este acuzat că ar sponsoriza grupuri rebele pe care le înarmează „până-n gât” cu scopul de a se ridica împotriva liderilor naționali. Dând motive pentru o intervenție solidară (în ideea de a stabili pacea sau a proteja cetățenii), americanii își trimit repede trupele pentru ocuparea „abuzivă” a teritoriilor arabe, urmând ca mai apoi să fie greu de trimis înapoi acasă.
Dacă în cazul Libiei, americanii sunt acuzați că au plătit rebeli care să îl vâneze pe fostul lider Muammar Gaddafi până când l-au prins, violat, batjocorit și ucis, în Irak, situația lui Saddam Hussein este una deja celebră. Acuzat că a ucis 148 de civili irakieni într-o tentativă de asasinare eșuată petrecută în 1982, Hussein a fost condamnat la moarte prin spânzurare, devenind istorie la data de 30 decembrie 2006. În timp ce lui Osama bin Laden i-au fost puse în cârcă suspectele atacuri de la World Trade Center, astăzi, potrivit teoriilor conspiraționale, americanii sunt cei care au înființat ISIS oferindu-le sume uriașe de bani și arme pentru a lupta împotriva președintelui Bashar al-Assad. Numindu-i rebeli care se războiesc pentru înlăturarea lui Assad de la putere, ISIS s-a transformat rapid într-o rețea teroristă, urâtă de aproape toată planeta.
În toate cele patru cazuri menționate, deși pare că liderii au fost executați sau sunt urmăriți în ideea de a „dispărea” de la putere din cauza unor neînțelegeri la nivel național, americanii nu au ratat ocazia să apară ca un salvator auto invitat. Deși Saddam Hussein a pierit acum 12 ani, trupele americane nu au plecat nici astăzi din Irak, fapt pentru care s-au ridicat și mai multe întrebări legate de scopul prezenței acestora. Mustrat de conștiința suspiciunii pe care o poartă întreaga planetă, un reprezentant al coaliției internaționale coordonate de Statele Unite a ținut să declare că forțele americane vor rămâne în Irak atât timp cât este necesat pentru a stabiliza regiunile controlate anterior de Stat Islamic.
„Vom păstra trupele acolo atâta timp cât credem că este necesar (...) Motivul principal, după înfrângerea militară a ISIS (Stat Islamic), este stabilizarea şi trebuie să fim acolo pentru asta, deci acesta este unul din motivele pentru care vom menţine o prezenţă", a transmis colonelul Sean Ryan, în cadrul unei conferinţe de presă la Abu Dhabi. Astfel, dacă Saddam Hussein a încetat să mai fie o amenințare pentru Irak, nașterea organizației teroriste și obiectivul acesteia de a avea „treabă” cu această țară resursă de petrol, a devenit repede un motiv pentru americani să se mute pe teritoriul său.
