Theresa May este nevoită să facă față unei noi opoziții cu privire la Brexit, din partea propriului
Respectând dorința cetățenilor care au votat în majoritate pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană la referendumul din data de 23 iunie 2016, premierul britanic, Theresa May s-a angajat să invoce Articolul 50 din Tratatul de la Lisabona declarând Brexitul, o intenție publică, oficială. Din păcate însă, socotelile procesului de negociere a condițiilor de separare s-a dovedit a fi unul extrem de provocant, drept pentru care la mai puțin de șapte luni de la finalul acestuia, Guvernul de la Londra încă nu are o perspectivă pentru ziua următoare de după data de 19 martie 2019.
Totuși, speranțele că cele două tabere vor ajunge la un Acord, rămâne singura nădejde a faptului că relația de după Brexit nu poate fi una rece. În fapt, o despărțire dură ar afecta atât Marea Britanie cât și pe Uniunea Europeană.
Dacă liderii de la Bruxelles sunt hotărâți să nu accepte niciun fel de compromis și insistă ca britanicii să înțeleagă faptul că această separare nu poate fi una absolut completă, Theresa May trage încă speranțe că există posibilitatea ca cetățenii săi să nu aibă nevoie de Uniunea Europeană iar separarea să le ofere libertate și independență fiecărei tabere. Din păcate însă, prea puțini mai văd lucrurile prin radarul acestui optimism și odată cu trecerea timpului însuși premierul britanic consideră că oamenii merită tot efortul astfel că negocierile cu Bruxellesul trebuie să accepte un acord care să le gatanteze supraviețuirea. Adoptarea unei abordări diferite a procesului de negociere a condițiilor de separare, a născut însă diferențe de opinii atât de mari încât euroscepticii nu vor să audă de propunerea conform căreia Marea Britanie pleacă din UE dar râmâne totuși conectată la aceasta. Drept pentru care, la începutul lunii iulie, Ministrul pentru Brexit, David Davis și Ministrul britanic de Externe, Boris Johnson, au demisionat.
Neconcordanța între viziunile acestora și noua abordare a Theresei May a fost punctul cel mai aproape pentru ca Londra să susțină o criză politică fără precedent. Deși aceștia au fost înlocuiți rapid, la numai o lună, premierul britanic se confruntă cu o nouă opoziție din partea propriului partid.
Destul de dificil să ducă această luptă a hotărârii condițiilor de separare, sarcinilor Theresei May i se mai adaugă și provocarea de a face față propriului partid și diferențelor acestora de viziune asupra viitorului de după Brexit. Eurosecpticismul s-a transformat într-o barieră atât de puternică încât premierului britanic nu îi mai rămâne nicio variantă de negociere cu liderii de la Bruxelles în vederea ajungerii la un acord din care ambele tabere să aibă de câștigat. Confruntându-se cu radicalismul britanicilor de a nu lăsa Regatul Unit legat de Uniunea Europeană prin niciun fel de „cordon ombilical” imediat ce Brexitul urmează să devină oficial la data de 19 martie 2019, Theresa May găsește sarcina de a separa Marea Britanie de blocul comunitar fără niciun fel de compromis, una din ce în ce mai grea.
Potrivit agenției naționale de presă, Mediafax, noile planuri de Brexit ale prim-ministrului britanic „ar putea fi contestate din nou de o parte a propriului partid, prin conceperea unui plan alternativ de ieşire din UE fără niciun acord”. Promotorul acestui plan alternativ propus ca variantă în procesul de negociere a condițiilor de separare vine din partea parlamentarului Jacob Rees-Mogg. Conform acestuia, în planul lansat ar urma „să fie incluse atât avantajele părăsirii Uniunii Europene fără niciun acord, cât şi cele ale aplicării regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Regulile acesteia din urmă, pe domenii cum ar fi taxele vamale de exemplu, ar intra automat în vigoare în situaţia tot mai probabilă a unui Brext fără acord. În plus, în eventualitatea în care Uniunea Europeană va face concesii cu privire la graniţa Marii Britanii cu Irlanda, ar urma să fie propus un acord de liber schimb între UE şi Regatul Unit după modelul Acordului economic şi comercial complet (CETA), dintre Canada şi Uniunea Europeană”, informează aceiași sursă amintită.
Având în vedere că CETA elimină 98% dintre taxele vamale dintre UE și Canada, acceptarea planului alternative propus de către Rees-Mogg, ar înregistra un efect similar dacă un tratat similar ar fi aplicat și între Uniunea Europeană și Marea Britanie. Luându-se în considerare faptul că restabilirea propriului control asupra capitolului taxe vamale a reprezentat unul dintre argumentele des utilizate de către tabăra pro-Brexit, propunerea acestui plan are toate șansele să fie comentat.
Potrivit Mediafax, „planul ar urma să obţină suportul unul număr situat între 60 şi 80 de parlamentari conservatori şi va fi prezentat în luna septembrie, cu câteva zile înainte de congresul Partidului Conservator.”
