Italia nu acceptă un german la conducerea BCE și avertizează că UE riscă destrămarea

July 23, 2018

 

Solidară cu criza prin care Uniunea Europeană trece începând cu primăvara lui 2015 când un val de imigranți a pătruns pe teritoriul blocului comunitar, punând stăpânire pe gara din Budapesta (Ungaria) așteptând posibilitatea de a călători cu trenul până în destinația „de vis” a Germaniei, Italia a simțit pe pielea sa care sunt efectele negative ale parteneriatului cu UE.

            Dacă până la invazia imigranților și a refugiaților din țările Orientului Mijlociu și ale Africii de Nord, europenii se bucurau de o uniune intactă în cadrul căreia instituțiile de la Bruxelles reușeau să coordoneze perfect relațiile economico-administrative ale celor 28 de state membre, astăzi, „visul european” a transformat Uniunea Europeană într-un lagăr de speranțe pentru milioane de străini. De altă parte, nepregătită pentru o astfel de situație, UE s-a văzut nevoită să împartă responsbilitatea de a coordona numărul uriaș al migranților, astfel că decizia cotelor obligatorii de distribuție a refugiaților a devenit în toamna lui 2015, singura viziune plauzibilă asupra rezolvării unei crize fără precedent. Din păcate însă, saturate de străinii pe care îi aveau deja pe teritoriile sale, Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia au refuzat din start să coopereze. Atitudinile acestora a ridicat de-a lungul ultimilor doi și jumătate un exemplu de răzvrătire la care s-au mai abonat și alte state membre. De altfel, și decizia ieșirii din Uniunea Europeană a Marii Britanii a hrănit curajul celorlalte de a riposta la propunerile Bruxelles-ului cu intenția de a-și proteja identitatea și cultura națională.

            Deși la început, Italia a fost de acord cu acceptarea soluției propuse de către Comisia Europeană, numărul din ce în ce mai mare de nave care transportă imigranți din Africa de Nord către Europa, folosind porturile sale, a declanșat o criză politică atât internă cât și externă. Astăzi, Italia nu mai vrea să meargă pe mâna condițiilor Uniunii Europene și caută cu orice preț să își rezolve singură problema imigranților. De altă parte, Germania, a intrat în vizorul italienilor, fiind considerată țara care controlează UE din umbra.

            Acuzată că poartă toată vina invaziei imigranților și refugiaților din primăvara lui 2015, Germania a alimentat furia statelor membre ale blocului comunitar când a propus Comisiei Europene să adopte soluția urgentă de a impune tuturor țărilor UE, cote obligatorii de distribuție a refugiaților. După ce Marea Britanie a decis părăsirea blocului comunitar, Germania și-a arătat susținerea disperată față de candidatul la președinția Franței, Emmanuel Macron. Pus în luptă cu o eurosceptică (Marine Le Pen), Macron trebuia să câștige alegerile din primăvara lui 2017 pentru a proteja valorile și principiile Uniunii Europene și a deveni partenerul de bază al Germaniei în vederea salvării blocului comunitar. Astăzi, cele două țări au rămas stâlpii de rezistență ai Uniunii Europene depunând eforturi considerabile în ideea de a convinge celelalte state membre că blocul comunitar trebuie să rămână unit și puternic.

            Această nouă atitudine a Germaniei nu este însă văzută cu ochi buni de Italia. Convinși că „își dă aere” de stăpână a Uniunii Europene, italienii acuză Germania de influențarea liderilor de la Bruxelles în luarea deciziilor privind migrația, refugiații și obligativitatea statelor membre. De altă parte, saturată să primească din ce în ce mai mulți imigranți pe care este forțată să îi păstreze pe teritoriul său și să nu le ofere cale liberă către restul Uniunii, Italia s-a hotărât să refuze vehement orice navă cu străini care cere debarcarea în porturile sale. Transferând problema Spaniei, italienii vor să se asigure că întreaga Europă îi va înțelege noua poziție și astfel, vor trata Italia ca pe un stat la fel de important în luarea deciziilor ca și Franța și Germania.

            După ce noul comportament politic al italienilor a început să fie privit cu stupoare de către liderii de la Bruxelles, Germania a devenit „obstacolul” italienilor în încercarea de a-și recâștiga independența și autonomia. La finalul săptămânii trecute, Claudio Borghi, un economist din cadrul formațiunii de extremă-dreapta Liga Nordului (formațiune aflată la guvernare) a transmis că nu este de acord cu numirea germanului Jens Weidmann în funcția de președinte al Băncii Centrale Europene (BCE) și că în opinia sa, Uniunea Europeană riscă destrămarea.

            Pentru că președintele actual al BCE, italianul Mario Draghi este hotărât să se retragă din activitate, în octombrie 2019, după un mandat de opt ani, Germania a prevăzut din această retragere, oportunitatea de a ținti conducerea instituției pentru prima dată de la crearea ei. Potrivit Mediafax, „preşedintele Băncii centrale germane (Bundesbank), Jens Weidmann, nu a fost propus oficial pentru acest post, dar este considerat cel mai plauzibil candidat”;

La auzul acestei vești, Claudio Borghi a reacționat imediat; „Jens Weidmann nu ar fi o opţiune bună pentru Italia. Opiniile incisive ale lui Jens Weidmann în sensul unor politici monetare şi fiscale restrictive ar putea conduce la dezintegrarea Europei. Dimpotrivă, decizia lui Mario Draghi privind achiziţionarea obligaţiunilor suverane UE prin aşa-numitul program de relaxare cantitativă a menţinut coeziunea actualului Bloc comunitar”, a argumentat politicianul italian.

Tags:

Please reload

Featured Posts

Medicamentele din Romania, cele mai ieftine din intreaga UE

June 29, 2015

1/3
Please reload

Recent Posts
Please reload

Archive
Please reload