„Spațiul Schengen începe să dispară sub presiunea imigrației”
Fenomenul globalizării a răspândit atât de multe avantaje asupra întregii planete, încât puterea facilităților care bucură omenirea, compensează lista efectelor secundare deja știute de liderii mondiali, înainte ca eliminarea frontierelor să unească toate națiunile lumii. Scăderea costurilor de călătorie și accesibilitatea cu care pot pătrunde pe alte teritorii a născut dorința uriașă de tranzit sau circulație. Fie că merg în vacanțe, la muncă, la studii sau chiar se stabilesc pe teritorii străine, globalizarea susține intens eforturile oamenilor de astăzi în traversarea continentelor.
Din păcate însă, posibilitatea de a călători a dat startul unei migrații în masă în urma căreia, țările cu potențial mai mic de dezvoltare au început să își piardă din cetățeni, în detrimetrul statelor cu potențial de dezvoltare mai mare. În timp ce România, Ucraina, Moldova, Ungaria, Serbia, Bulgaria sau Polonia au pierdut drastic din totalul locuitorilor săi, țările din vestul și nordul Europei aproape că au atins o limită a exploziei de imigranți veniți cu gândul și speranța unui viitor mai bun.
Acestora li se mai adaugă începând cu primăvara lui 2015, un număr colosal de suflete venite din țările Orientului Mijlociu (Siria, Irak, Pakistan) și nordul Africii al căror scop a devenit salvarea vieții din calea conflictelor militare, persecuțiilor și a violențelor din țările lor natale. Refugiații au găsit în Uniunea Europeană suportul necesar, mai ales că statele membre sunt obligate să repecte politica de solidaritate impusă de către Bruxelles, conform căreia țările UE sunt forțate să accepte, integreze și să acorde ajutorul necesar unor cote specifice de persoane străine. Din păcate însă, limita solidarității a fost atinsă în clipa în care valul invaziei de refugiați a continuat să se mărească de la zi la zi. Astăzi, Ungaria, Austria, Cehia, Slovenia și mai nou, Italia, militează pentru închiderea frontierelor față de străini, refuzând să devină victima unui fenomen ieșit de sub controlul puterii de supraveghere a Uniunii Europene.
În ciuda faptului că nu toate statele membre ale blocului comunitar fac parte și din Spațiului Schengen, invazia refugiaților manifestată pe uscat sau pe mare, afectează ambele tabere. În timp ce Uniunea Europeană însumează un total de 28 de țări membre, Spațiul Schengen (zonă de circulație liberă în Europa, în cadrul căreia statele care au semnat Acordul de la Schengen, s-au angajat să elimine controalele pentru persoane la frontierele dintre ele) are în componența sa 30 de state, însă numai 27 au și implementat procedura de trecere dintr-un stat Schengen în altul, fără a prezenta niciun document de identitate.
Această libertate de circulație convine refugiaților care nu trebuie să piardă timp în fața autorităților pentru a se identifica, mai ales că mulți dintre aceștia nici nu posedă un document cu ei. Din păcate, circulația a sute de mii de suflete străine afectează atât țările tranzitate cât și pe cele de destinație finală. În timp ce liderii de la Bruxelles propun la fiecare întrunire de urgență, soluționarea fenomenului migrației prin obligarea statelor membre să îi accepte și să îi integreze pe refugiați, Austria consideră că ajutorul și solidaritatea arătate acestora îi determină să vadă în Uniunea Europeană o situație benefică, determinând astfel creșterea numărului de cereri de azil. Polonia spre exemplu, a cerut Uniunii Europene, întocmirea unui Plan Marshall pentru țările din Africa, stopând fluxul de refugiați. În opinia premierului polonez, Mateusz Morawiecki, liderii de la Bruxelles ar trebui să se concentreze mai mult pe prevenire decât pe tratarea problemei migrației (oferind ajutor economic țărilor în nevoie se așteaptă eliminarea oricărui motiv de a ajunge pe teritoriul Uniunii Europene).
Weekendul trecut, opinia ministrului de externe spaniol, socialistul Josep Borrell a reamintit blocului comunitar că problema migrației afectează enorm spațiul european Schengen de liberă circulație. „Din nefericire, Schengen începe să dispară. Pe uşa din spate şi în mare secret, Franţa, Germania şi Italia au restabilit controalele la frontiere din cauza crizei imigraţiei. Până acum, dreapta dură şi-a impus linia. Meritul Spaniei este că a marcat o turnură în dezbaterea privind migraţia odată cu episodul Aquarius. Problema migraţiei este cel mai puternic dizolvant al UE. Ea poate provoca o criză chiar mai gravă decât cea a euro, care a afectat economia Uniunii la începutul anilor 2010 şi a lovit dur ţările din sudul Europei, între care şi Spania. O criză economică poate fi rezolvată cu resurse financiare şi cu schimbări instituţionale, dar problemele imigraţiei sunt mai profunde: afectează valori, identităţi, culturi, capacitatea de asimilare a societăţilor”, a împărtășit Borrell.
Potrivit acestuia, atitudinea Italiei și a ministrul său de interne, Matteo Salvini nu este una de colaborare. Ministrul de interne spaniol consideră că refuzul repetat al primirii migranților salvați de pe mare în largul coastelor italiene și trimiterea acestora către alte state membre ale UE pune în dificultate poziția Greciei (principala poartă de intrare pentru migranți) și a Spaniei.
