Franța nu va deschide centre pentru selectarea imigranților extracomunitari
Cea mai mare criză umanitară de după cel de-al doilea Război Mondial nu doar că a afectat drastic relațiile Uniunii Europene la nivel intern (între statele sale membre) și la nivel extern (parteneriatul cu Statele Unite ale Americii și mai multe țări din Orientul Mijlociu) dar problema refugiaților a creat o adevărată isterie în rândul mentalității și atitudinii la adresa acestora. Văzuți ca teroriști, cerșători, oameni problematici și sursă cu potențial de a dezmembra nucleul societăților, refugiații sunt astăzi confundați cu imigranți, fapt pentru care, orice străin este privit cu o oarecare suspiciune.
Valul refugiaților care au invadat Europa în primăvara lui 2015, continuând să o facă până astăzi a devenit rapid un motiv de dispută între țările blocului comunitar. În timp ce unele consideră că sunt mult prea solidare comparativ cu acele state care nici nu vor să audă de cote obligatorii de repartiție a refugiaților, Ungaria, Polonia, Italia, Cehia și Slovacia se războiesc cu liderii de la Bruxelles cerând insistent să rezolve criza migranților nu din interiorul societăților forțate să accepte cererile de azil, ci în țările problematice, exact la sursă. Dacă Polonia se așteaptă ca Uniunea Europeană să adopte „Planul Marshall” pentru Africa, Italia consideră că a venit momentul să decidă singură inițierea unei reforme în cadrul căreia, nicio navă cu migranți nu va mai opri în porturile sale, începând în același timp, organizarea unui referendum al comunităților de romi, în ideea de a-i trimite acasă pe străinii care locuiesc aici, ilegal.
Atitudinea severă a italienilor, i-a înfuriat pe francezi, care se tem că trebuie să participe mai mult la rezolvarea crizei refugiaților. Acuzat că fuge de responsabilități și împreună cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel, își apără țările pe spatele statelor membre, președintele francez, Emmanuel Macron a dat asigurări că Franța nu va deschide centre pentru găzduirea imigranților extracomunitari.
Încercarea de standardizare a statelor membre europene a avut ca scop crearea unei balanțe între țările (zonele) prea dezvoltate și cele sub-dezvoltate, păstrarea echilibrului unilateral vizând o mai bună funcționare a sistemului de conducere, organizare și evaluare a bătrânului continent. În acest sens, s-au pus la dispoziția Uniunii Europene, resursele fiecărui stat membru, în schimbul cărora beneficiile economice aveau să compenseze eliminarea frontierelor și numărul colosal de străini pe care fiecare teritoriu avea obligația să îi primească.
Astfel, statele care au preluat noul sistem de valori ale Uniunii Europene manifestă deja schimbări la nivelul societății prin adoptarea fie a unei monede unice (euro), limbi, culturi, gândire, atitudine, tradiții, comportament, politică etc. Precum „un combustibil” al lumii moderne, Uniunea Europeană are în vedere revoluționarea Europei, oferindu-i șansa să trăiască „în viitor” prin prisma dispozitivelor pe care le transportă. Desigur, setul de avantaje cu care a fost caracterizată la începutul său, a omis faptul că acest echilibru avea să fie doar unul temporar deoarece, Europa este compusă din țări de mărimi și culturi diferite.
Apoi, înlăturarea vizelor și eliminarea granițelor fizice au determinat un val uriaș de oameni să migreze, într-atât încât țările au ajuns să fie mai degrabă susținute de cultura străinilor decât a propriilor cetățeni (numai în Marea Britanie sunt în momentul acesta peste 2,2 milioane de străini veniți doar din statele Uniunii Europene; fapt pentru care, simțindu-se sufocat, Regatul Unit a decis să părăsească blocul comunitar și termenii care-l obligă la primirea străinilor și oferirea sprijinului de integrare a acestora). Potrivit unui studiu Bloomberg, „Germania a raportat cel mai mare număr total de imigranți (884,9 mii) în 2014, fiind urmată de Regatul Unit (632,0 mii), Franța (339,9 mii), Spania (305,5 mii) și Italia (277,6 mii)” (sursă siteul oficial al Știrilor Pro Tv).
În timp ce statele europene se plâng de politica blocului comunitar de după invazia refugiaților, declanșată în primăvara lui 2015, liderii de la Bruxelles convoacă întâlniri de urgență sperând ca după fiecare înfățișare, problema imigranților să aibă parte de o soluție definitivă. Din păcate însă, nicio întâlnire nu s-a concretizat cu o astfel de speranță, fapt pentru care, Italia a decis să acționeze singură luând măsuri severe la adresa imigranților care periclitează siguranța țării. Refuzând două nave venite din nordul Africii și umplute cu peste 800 de suflete migrante, Italia a intrat în vizorul președintelui francez, Emmanuel Macron care a denunțat comportamentul italienilor ca fiind unul inaccesibil. Cu toate acestea însă, la finalul săptămânii trecute, Macron a ținut să precieze clar că în cazul țării sale, „Franţa nu va deschide centre pentru primirea imigranţilor, deoarece nu este prima destinaţie a extracomunitarilor”.
