Datele oficiale arata ca in 2016 au avut loc 3.500 de atacuri antiimigratie in Germania

Din momentul în care planeta a decis sub autoritatea celor mai bine dezvoltate state ale sale, că este vremea unei revoluții a tehnologiei care să determine evoluția umanității, au apărut și organizațiile/uniunile menite să servească ca instrumente de transport a națiunilor către această modernizare absolută. La baza setului lor de principii a stat libertatea de circulație, oferirea ajutorului economic prin crearea de împrumuturi de fonduri, predarea procesului „Know How” și posibilitatea de a transporta dintr-un spațiu în altul, elementele necesare îmbunătățirii societății gazdă. Din clipa în care panoul publicitar al globalizării a strălucit precum un „must have”, tot mai multe state ale lumii au depus eforturi pentru aderare. Astăzi, cea mai importantă organizație este NATO și nu mai puțin de 28 de membri s-au alăturat crezului promovat de aceasta. Urmându-i exemplul pentru a unifica un întreg continent, a-l întregii și oferi sprijinul necesar pentru dezvoltare, Uniunea Europeană s-a dovedit a fi un caz excelent pentru cei care au crezut în puterea cooperării dintre două sau mai multe state, chiar dacă fiecare dintre ele este caracterizat de un set unic de caracteristici. Libertatea de circulația a resimțit o explozie a succesului din momentul în care blocul comunitar și, mai apoi, spațiul Schengen și-au dovedit empatia facă de procesul migrației. Din păcate, în primăvara anului 2015, un val uriaș de refugiați și-au părăsit țara în ideea de a fugi din calea pericolului național, pătrunzând cu multe speranțe către Europa. Asocierea refugiaților cu actele de terorism care au avut loc pe continentul nostru, dar revendicate 100% de gruparea teroristă ISIS, a condus la mișcarea socială în urma căreia refugiații sunt confundați cu imigranții și, toți laolaltă, priviți ca teroriști (sau cel puțin deschizători de uși pentru terorism).

Germania a fost încă dinainte de marea criză a Uniunii Europene referitoare la refugiați, destinația preferată. Aceasta s-a dovedit oficial a fi „locomotiva Europei”, asumându-și responsabilitatea de a da tonul noii imagini a continentului, fapt pentru care, pe alocuri, identitatea națională a Germaniei este și identitatea europeană. Jucând rolul celui mai important pion în deciziile de la Bruxelles și Luxemburg, liderii germani conduc Europa către perspectiva pe care și Germania o adoptă în luarea celor mai importante hotărâri (atât pe plan intern cât și pe plan extern), fapt care nu mai miră alegerea imigranților pentru oprirea pe teritoriul său.

Transformându-și țara într-un brand al solidarității, cancelarul german Angela Merkel a încercat să își ascundă surprinderea și îngrijorarea când a simțit valul de imigranți veniți năvală în Europa, după ce aceasta le-a deschis larg brațele. Dacă acum mai bine de un an, Germania devenise țara cu care Merkel se mândrea pentru că se transformase într-un loc „cu care oamenii asociază speranța, ceea ce este extrem de prețios dacă e să privim istoria noastră”, azi, Germania nu mai știe ce fel de soluții să propună pentru ca imigranții/refugiații și a lor nevoie disperată să se întoarcă în țările lor de origine. Astăzi, în Germania au loc aproape săptămânal amenințări teroriste, iar una dintre cele mai recente grave tragedii (un camion a intrat într-o piață unde se desfășura un târg de Crăciun, ucigând 12 de oameni) a amintit statului că porțile deschise pentru străini înseamnă și o poartă deschisă către pericol (pentru a susține această se adaugă exemplele de dejucări ale potențialelor atentate teroriste, valuri de violuri comise de imigranți, furturi comise de refugiați etc.). Se obișnuia să se trăiască bine pe teritoriul său, extrem de protectiv, mai ales când imigranții săi erau compuși din europeni; însă, de când cu amenințarea terorismului, implicațiile în conflictul armat din Siria, politicile dure (și egoiste) la nivel de UE, Germania a devenit precum un Armaghedon - marele câmp de bătălie unde ciocnirea culturilor stă să mocnească. Deși manifestă activități care îi confirmă încercarea de a-și păstra identitatea culturală, invadată de străini, Germania nu mai vrea imigranți sau refugiați, deoarece curcubeul de culturi din afară o face și mai vulnerabilă, nesigură și ținta unor expuneri culturale care intră în contradicție cu principiile sale. Datele oficiale arată că în 2015 aproximativ 8.000 de extracomunitari au traversat zilnic frontiera Germaniei, urmând ca un număr de 64.700 să fie înregistrat în perioada ianuarie 2016. Totuși, la final de 2016, datele oficiale au însumat 280.000 de cereri de azil.

Mai îngrijorător de atât, sunt ultimele date făcute publice de Ministerul de Interne german care declară, potrivit Agenției Naționale Mediafax, că „în cursul anului 2016, în Germania au avut loc peste 3.500 de atacuri asupra imigranţilor, adică aproape zece astfel de acţiuni pe zi, şi care s-au soldat cu 560 de răniţi, inclusiv 43 de copii”. MAI-ul german a ține evidența atacurilor împotriva refugiaților și azilanților, consemnând anul trecut nu mai puțin de 988 de cazuri în care locuințele în care erau cazați aceștia au fost atacate (cel mai frecvent prin incendiere intenționată). „Oamenii care au fost nevoiţi să fugă din ţara lor de baştină şi caută protecţie în Germania au dreptul să se aştepte la un refugiu sigur”, se afirmă în raportul Ministerului de Interne de la Berlin. În acest context, Germania trage un semnal de alarmă asupra modului în care refugiații trebuie protejați de imaginea negativă asociată pericolului.