Comisia Europeana face schimbari in Spatiul Schengen

Construit ca o posibilitate de a oferi dreptul cetățenilor Uniunii Europene, ale căror state au trecut testul anti-corupție și au demonstrat că pot fi de încredere, Spațiul la care România și Bulgaria se chinuie de la an la an să adere, a devenit azi, arma cu care Uniunea Europeană vrea să facă curat printre imigranții și refugiații care au luat cu asalt Europa încă din primăvara lui 2015. Reprezentând o zonă de circulație liberă, aceasta a servit în ultimele 24 de luni, drept cea mai mare ușă de trecere pentru aproape 1 milion de refugiați care fug din calea conflictului armat desfășurat în Orientul Mijlociu, dar în același timp, o ușă care nu se mai închide, chiar și pentru cetățenii europeni care astfel, au devenit imigranți în state vecine, căutând un viitor mai bun și o șansă de dezvoltare pentru viețile lor. Tocmai pentru că în cadrul acestui spațiu cei care trec nu trebuie să prezinte niciun fel de documente, iar barierele frontierelor au fost eliminate, Comisia Europeană a simțit că această oportunitate pentru călători a dat voie celei mai mari crize umanitare de după cel de-al Doilea Război Mondial să ia amploare cu o viteză greu de oprit. Pentru a se asigura că valul străinilor va fi stompat, Comisia Europeană a propus prelungirea cu 3 luni a controalelor de frontieră din spațiul Schengen.

Dacă politica Uniunii Europene presupune respectarea drepturilor imigranților și a refugiaților, oferindu-le ajutor social, un plan de integrare și sprijinirea în vederea păstrării identității culturale, nu la fel de încântați mai par liderii europeni și după ce au înțeles că lucrurile au scăpat de sub control. Într-o lume în care terorismul, criza financiară, competițiile sportive, apogeul tehnologiei comunicaționale și nașterea unor branduri monopol păreau a fi subiectele care țineau ordinea de zi a intereselor umane, un aspect suprinzător a intervenit în 2015. Conflictul armat dintre președintele Siriei și rebelii care îl vor înlăturat de la putere a stârnit ceea ce Europa a clasificat ca fiind „cea mai mare criză umanitară din istoria omenirii”. Aproape 1 milion de refugiați au început să imigreze către continentul nostru în speranța unui viitor care le va salva viețile. Politica unei Europe solidare s-a cutremurat. A venit decizia cotelor obligatorii de repartizare, refuzul lor și iată, azi vorbim de o Europă aproape în pas de colaps. Avertizările și amenințările politice au luat locul subiectelor de interes european. Precum o mingie de ping-pong, refugiații sunt „serviți” de la o țară la alta sub pretextul că politica Uniunii Europene a luat-o razna în momentul în care s-a decis împărțirea acestora sub forma unor cote. Dacă țările bine dezvoltate acuză faptul că ele deja se confruntau cu un număr uriaș de imigranți (înregistrați și nu) pe teritoriul său, acuzând nedreptate în repartiția acestor cote, țările slab dezvoltate strigă către Comisia Europeană să schimbe urgent această decizie pentru că „abia se ajung cu problemele lor, darămite și cu ale refugiaților”. Ce-i drept, inițiatorul acestei propuneri (cancelarul Germaniei, Angela Merkel) însuși și-a declarat greșeala atunci când a propus acest mod de gestionare a crizei imigranților: „Sunt chestiuni politice pe care nu le poți vedea că vin, dar pe care nu le realizezi ca atare la acel moment – iar în Germania am ignorat problema prea mult timp și am blocat nevoia de a găsi o soluție paneuropeană. Am spus că ne vom ocupa de problemă la aeroporturile noastre, din moment ce nu avem graniță externă a Uniunii Europene. Însă acest lucru nu funcționează”. După nenumărate refuzuri de acceptare a cotelor obligatorii de imigranți (începând cu exemplul Poloniei care a dat un pas înapoi imediat după atentatele teroriste din Paris, puse în cârca valului de imigranți) Uniunea Europeană speră într-o solidaritate flexibilă și voluntariatul premierilor și președinților statelor membre ca principii de bază în problema acestei crize umanitare. Însă realitatea arată că și voluntariatul a devenit o idee respinsă din start de celelalte state din moment ce sunt țări care fac eforturi să rezolve problema Europei (cazul Italiei, Franței, Suediei, Finlandei) și țări care preferă să se joace de-a declarațiile publice, referendum-uri și părăsirea blocului comunitar (Slovacia, Croația, Austria, Ungaria, Marea Britanie etc.). Prin urmare, în timp ce musafirul se perindă plin de speranță dându-și viața ca să ajungă în Europa, statele membre ale Uniunii Europene ba își închid granițele, ba fac lobby împotriva acestora și le crează o imagine de teroriști.

Amintind de faptul că solidaritatea care le este cerută nu ia în calcul și capacitatea fiecărui stat membru UE, Comisia Europeană caută acum cu orice preț să rezolve problema migrației de pe teritoriul Europei salvând-o cu recomandări peste recomandări. Ultima dintre acestea a avut loc chiar în această săptămână când s-a cerut o prelungire a controalelor de frontieră în Austria, Danemarca, Norvegia, Germania și Suedia, țări care din cauza invaziei din 2015 au reintrodus urgent controalele. Deși urma ca acestea să fie eliminate și libera circulație să redevină principiul Spațiului Schengen, termenul lunii februarie nu mai poate fi respectat și se cere prelungirea pentru încă 3 luni. „Au fost înregistrate progrese semnificative pentru anularea controalelor la frontierele interne, însă trebuie să consolidăm aceste evoluţii. Din acest motiv recomandăm ca statelor membre îngrijorate să le fie permisă menţinerea temporară a controalelor la frontiere pentru încă trei luni. Încă nu au fost îndeplinite în totalitate condiţiile pentru revenirea la o zonă Schengen complet funcţională” a declarat Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene.