Erdogan are toate sansele sa ramana presedintele Turciei pana in 2029

Despre cei mai importanți lideri ai lumii s-au spus multe, însă analiștilor politici nu le-a scăpat și oportunitatea de a le caracteriza latura „fioroasă” pe care aceștia o manifestă fie în relațiile interne, direct cu oamenii săi, fie în relațiile externe, cu celelalte state ale lumii. În zilele noastre însă, mass media a reușit să obțină o clasificare piperată cu „cancan” împărțind taberele în lideri politici răi, lideri politici buni și lideri politici „controversați”. De departe, „zâna cea bună” a sistemelor politice a fost reprezentată de însuși fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, Barack Obama (înlocuit chiar săptămâna aceasta de noul președinte, Donald Trump), în timp ce „boaba de neghină” i-a fost distribuită liderului politic rus, Vladimir Putin. Iar lista continuă. Însă, fără niciun dubiu, Recep Tayyip Erdoğan, cel de-al 12-lea președinte al Turciei este văzut ca cel mai controversat lider politic al lumii. Cu toate opiniile cu care este înconjurat, acesta continuă să conducă Turcia prin valul de amenințări, atacuri teroriste dar și neînțelegeri la nivel internațional cu Uniunea Europeană, Rusia și Satele Unite ale Americii. Până când se poate trage linie deasupra a tot ceea ce a înfuptuit în mandatul său, pentru a-i putea fi concluzionată tabăra în care va fi socotit, se pare că știrea săptămânii dezvăluie faptul că Erdogan are toate șansele să mai rămână cel mai controversat lider politic; fapt care declanșează o stare de anxietate.

Oferindu-i-se creditul pentru marile schimbări pe care le-a făcut în și cu Turcia, Recep Erdogan a reușit să pună țara pe care o conduce în topul celor mai prezente 10 state politice ale lumii. Dacă înainte de a fi premierul Turciei, în 2003, Erdogan a fost primarul Istanbulului, referitor la aceea perioadă, nu putem spune că acesta și-a încheiat prima sa experiență politică la fel de victorios ca cea de-a doua; mandatul de primar încheiându-se cu un scandal și o condamnare la închisoare, în urma căreia, cele 4 luni l-au făcut să revină și mai vertiginos în scena politică națională. Promițând că va transforma Istanbului într-o metropolă, chiar în octombrie 2003, președintele turc a luat parte la „proiectului secolului”, conducând primul tren care a trecut pe sub strâmtoarea Bosfor, prin tunelul Marmaray, urmând ca în lista planurilor să fie construirea celui mai mare aeroport internațional din lume și o moschee gigant, ce poate fi văzută din toate părțile orașului.

Dacă pentru turci, Erdogan este un fel de erou care le înțelege nevoile și lucrează spre bine lor, văzut din afară, acesta pare extrem de dur, autoritar și chiar radical. Încercarea de a bloca accesul la rețelele sociale sau YouTube a atras acuzații referitoare la controlul populației și limitarea accesului la informație. Construirea unui palat de 200.000 de metri pătrați și 270 de milioane de euro doar pentru el, la marginea capitalei Ankara a stârnit extrem de multe reacții neplăcute. Protestele și revoltele de stradă la adresa lui acuzând acte de corupție în partidul său, au fost mușamalizate cu încercarea de a închide gura presei independente și obligarea polițiștilor și procurorilor să claseze dosarele suspecților. Ba chiar și astăzi, încă se mai fac arestări împotriva agenților de poliție pe care Erdogan îi acuză a complota împotriva sa. Referitor la acuzațiile aduse cenzurării presei dar și a inadmiterii egalității de drepturi între femei și bărbați, acesta a declarat că: „Aud mereu că presa nu este liberă în Turcia. Vreau sa vă spun cu fermitate: nu există presă mai liberă decât cea din Turcia, fie că vorbim de Europa sau de alt loc din lume. Nu poți trata egal femeile și bărbații, fiindca natura lor este diferită. Caracterele, obiceiurile și fizicul lor sunt diferite”. În noaptea lui 15 iulie 2016, Turciei i-a fost pregătită o lovitură de stat, prin care se încerca preluarea puterii lui Erdogan.

Deși a fost clasificată ca și una eșuată, Erdogan a pornit „vânătoare” de complici ai rivalului pe care l-a acuzat de planuirea acestui dezastru, Fethullah Gulen, arestând profesori universitari, militari, polițiști, judecători, funcționari publici dar și închizând anumite televiziuni. Astăzi, acesta pare nu doar să curețe Turcia de lichele, dar atitudinea sa pornită pe răzbunare și disciplină impusă, l-a transformat într-un lider de temut pentru alții și de încredere pentru ceilalți. Oferindu-i toate șansele să îi apere, parlamentul turc tocmai a aprobat un proiect de lege care stabilește o reformă constituțională și o dată cu aceasta, întărirea puterii președintelui.

Fiind nevoie doar de 330 de voturi, reforma a fost aprobată cu 339 dintr-un total de 550 de mandate. Acordul pentru organizarea unui referendum ce va avea loc în această primăvară, a născut foarte multe controverse; unii crezând că este o poartă prin care Erdogan își va instala și mai mult autoritatea, iar alții fiind de părere că Turcia va prospera și mai mult cu atitudinea exemplară a acestui lider controversat. „Reforma îi va permite preşedintelui să emită decrete, să declare stare de urgenţă, să numească miniştri şi alţi oficiali şi să dizolve parlamentul. Principalele două partide de opoziţie din parlament spun că proiectul de lege, care are 18 articole şi care i-ar permite lui Erdogan să rămână la putere până în 2029, va alimenta autoritarismul în Turcia, ţară membră a NATO şi candidată la Uniunea Europeană” completează site-ul stiripesurse.ro.