Unul din ministrii Scotiei, frustrat deoarece gaseste negocierile Marii Britanii in legatura cu Brex
Parteneriatul sub orice formă, reprezintă o modalitate directă și sigură de asigurare a unui set de avantaje de care beneficiază toate părțile implicate; însă orice parteneriat are și o serie de condiții care vizează în mod special situațiile criză și suportul pe care fiecare trebuie să îl ofere celuilalt. Astfel, nimeni nu poate spune că parteneriatul Marii Britanii cu Uniunea Europeană, inițiat la data de 1 ianuarie 1973, nu a adus avantaje ambilor actori implicați, de-a lungul întregului demers realizat împreună sub deviza susținerii, dezvoltării și apărării Europei. Însă ce-i drept, pentru că problemele Uniunii Europene sunt și problemele Marii Britanii (sau oricărui alt stat membru), cu cât intensitatea acestora crește cu atât eforturile celorlalți trebuie să accelereze. Criza umanitară cauzată de valul refugiaților care „au dat năvală” peste Europa s-a transformat într-o problemă pe care britanicii nu au mai putut-o susține și au decis că este mai bine să se întoarcă de unde au plecat; „în război” cu blocul comunitar, acum, Regatul Unit trebuie să înfrunte și divergențele născute în interiorul său.
Chiar dacă în 2014, Scoția a reușit să îți împlinească marele vis de a organiza un referendum de independență față de Marea Britanie, rezultatul final al votului a decis că majoritatea scoțienilor au ales să rămână în continuare sub protecția „fratelui mai mare”. După aceea, întreaga Scoție milita pentru un alt referendum. Astăzi, situația poate părea aceași dacă luăm în considerare faptul că la referendumul din data de 23 iunie 2016 atât Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția (acestea formând Marea Britanie) au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Deși majoritatea britanicilor au decis în favoarea Brexitului, scoțienii se arată nemulțumiți de faptul că Anglia și Țara Galilor au avut mai multă „greutate” în rezultatul final al votului iar graba de a ieși din UE îi forțează pe toți să suporte consecințele unei despărțiri „dure”.
Este evident faptul că Scoția își dorește cu o disperare politică ieșită din comun, să se despartă de Marea Britanie și în același timp, să continue parteneriatul cu Uniunea Europeană, separat, însă această dorință depășește excesiv realitatea. Guvernul britanic nu îi mai acceptă o altă șansă de a organiza un referendum de independență, iar Uniunea Europeană refuză să negocieze individual cu Scoția, o eventuală rămânere în blocul comunitar, chiar și după Brexit. Iar aceste fapte sunt cu atât mai frustrante pentru scoțieni, cu cât negocierile Marii Britanii cu UE pe tema ieșirii, sunt extrem de neclare, crede premierul Scoției.
După ce la jumătatea săptămânii acesteia, ministrul olandez de Finanțe (în același timp, și șeful Eurogrup) a declarat că „negocierile sunt extraordinar de complexe” și că „vor dura mai mult de doi ani”, teama scoțienilor s-a înăsprit și mai tare. „Ministrul olandez de Finanțe, Jeroen Dijsselbloem, l-a acuzat pe ministrul de Externe de la Londra, Boris Johnson, că oferă britanicilor o viziune irealizabilă a viitorului Marii Britanii în afara Uniunii Europene. Dijsselbloem a declarat că Johnson oferă poporului britanic opțiuni care nu există și spune lucruri care sunt imposibile din punct de vedere intelectual și indisponibile politic. Acesta a susținut că Marea Britanie cel mai probabil va părăsi uniunea vamală a Uniunii Europene, însă ar putea să păstreze accesul la piața unică de bunuri și servicii” postează agenția națională de știri, Mediafax.
La auzul acestei descurajări, Scoția „a luat foc”. Accentuându-i-se temerile de un viitor nesigur alături de Marea Britanie (care pare să nu mai facă față valului de „cheltuieli” cu care trebuie să își plătească despărțirea de Uniunea Europeană), ministrul scoțian pentru negocierile cu Regatul Unit, Michael Russell, crede că lucrurile nu se mișcă deloc, iar guvernul britanic continuă să fie lipsit de claritate în raport cu obiectivele negocierilor în ceea ce privește ieșirea Marii Britanii din UE. „Nu este clar ce doresc și mai exact cum doresc să obțină – există o considerabilă lipsă de claritate în ceea ce privește situația actuală. Este frustrant, însă participăm la aceste negocieri cu bună credință și presupunem că la fel fac și ei” a declarat Michael Russell. În ciuda faptului că Marea Britanie pare să nu depășească pragul critic al unui început greu în ceea ce privesc negocierile, Scoția va continua să lucreze cu guvernul britanic, sperând la „achiziționarea” unor faclități în urma negocierilor, dacă independența de Regatul Unit sau continuarea separată în Uniunea Europeană nu se poate.
De cealaltă parte, cererea pe care Scoția și Țara Galilor au înaintat-o Înaltei Curți și care au adus un câștig de cauză acestora, decizându-se ca parlamentul să aibă drept de vot asupra lansării Brexitului, a născut o și mai mare tensiune, din moment ce guvernul britanic face recurs. Cu un termen fixat pentru perioada 5-8 decembrie, cea mai înaltă instanță britanică va analiza acest recurs însă, în prezența celor două state inițiatoare. Această situație nu convine deloc celor care pledează pentru un Brexit sigur și neîntârziat crezând că dacă parlamentul ar avea drept de vot asupra deciziei finale, parlamentarii pro Uniunea Europeană „vor torpila procesul pe care prim-ministrul britanic Theresa May a declarat că vrea să îl lanseze până la sfârșitul lunii martie” postează aceași agenție națională de știri.
