Britanicii cred ca Rusia isi impune politica externa intr-un mod excesiv

November 4, 2016

 

Faptul că Rusia este un stat cu o autonomie greu de depășit, președintele Vladimir Putin fiind recunoscut pentru politica sa strictă sub care a reușit să facă țara de neatins pentru atacurile teroriste sau evenimente mondiale care să atragă atenția lumii, nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni. În plus, Rusia a devenit astăzi nu doar cea mai puternică țară a Europei, chiar și fără să facă parte din Uniunea Europeană însă de departe una dintre cele mai puternice țări ale planetei. Secretul constă în faptul că regimul impus de politica președintelui rus nu se compară cu libertinajul pe care globalizarea și capitalismul le-a adus în celelalte părți. Refuzând să fie parte din „turma” care urmărește fenomenul amiricanizării sau a ceea ce însuși Vladimir Putin numește „sub stăpânire americană absolută”, Rusia se numără printre puținele exemple de țări care, așa cum cred ei că este mai bine, a reușit să se transforme într-un imperiu de care locuitorii sunt mândri, nutrind însă păreri „răutăcioase” din partea celor din afara ei.

           

Despre politica internă a Rusiei, aproape niciun specialist nu își poate da cu presupusul, în primul rând pentru că nu sunt prea multe detalii care să desconspire modul în care președintele Vladimir Putin reușește să mențină un echilibru în cel mai întins stat din lume, iar în al doilea rând pentru că exemplul pe care Rusia îl demonstrează prin capacitatea sa de a supraveghea și coordona situațiile traversate, denotă o politică internă căruia nu îi poți reproșa nimic. Era Putin dovedește fără dar și poate că demisia lui Boris Eltîn și accedarea actualului președinte la cârma Kremlinului, a reprezentat cel mai important pas din etapa transformării Rusiei post sovietice în ceea ce azi este cunoscută ca fiind cea mai bogată țară a Europei. Învestit în funcție în anul 2012, mandatul lui Vladimir Putin se va încheia în 2018 când, ochii întregii planete se îndreaptă către țara sa și gândul la ceea ce va fi după Putin.

 

Însă, despre politica externă și relațiile Rusiei cu celelalte state ale lumii s-au scurs litri de cerneală; mai ales dacă luăm în calcul conflictul pe care aceasta îl are de ani de zile cu Statele Unite ale Americii. Puțin suspectă din cauza modului în care își impune mereu părerea, Rusia a trecut însă de această barieră de imagine și, după proclamarea independenței, a devenit un partener cu drepturi depline în cele mai importante organizații și grupări politice internaționale (ONU, NATO, o înțelegere de parteneriat și cooperare cu Uniunea Europeană). Chiar dacă prezența ei aduce un aer de siguranță, multe state vin în contradictoriu cu deciziile pe care Rusia se încumetă să le impună în continuare.

           

„Federația Rusă și-a structurat întotdeauna politica externă pe cinci mari linii directoare de acțiune: două din ele vizează relația cu Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană – fiind de astfel și cele mai vizibile în ultimii douăzeci de ani. Celelalte trei au ca țintă Asia de Est/Orientul Apropiat și fostele state ex-sovietice, adică Vecinătatea Apropiată. Un instrument care s-a dovedit redutabil: resursele și politica energetică și două principii de acțiune: unilateral și multilateral” explică siteul geopolitics.ro. Cunoscută mai degrabă ca o țară tiran ce nu întârzie să își manifeste autitatea de fiecare dată când se impune prezența reprezentanților ei în momente decisive pentru crizele lumii sau ale Europei, Rusia a demonstrat totuși că lecția pe care o „predă” în statul său funcționează cel mai bine, fapt pentru care nu se întrevede o altă variantă de a trata și problemele în care i se cer părerea. Din păcate, ca și în cazul celorlalte exemple de conducători aprigi, Rusia are un președinte al cărui caracter impune un anumit respect pe care mulți îl privesc ca pe un motiv de teamă.

           

Săptămâna aceasta declarația șefului agenției britanice de spionaj intern M15, pentru cotidianul The Guardian a iscat foarte multe controverse. Andrew Parker crede că Rusia își impune o politică externă exagerat de excesivă din moment ce apelează la atacuri cibernetice și spionaj, fapt care poate reprezenta o amenințare directă pentru Marea Britanie și Europa. „Rusia pare că se definețte tot mai mult în opoziție față de Occident și pare să acționeze ce atare. Utilizează o larg varietate de instituții de stat și puteri pentru a-și impune în moduri tot mai agresive politica externă în alte state, inclusiv prin propagandă, spionaj, acțiuni subversive și atacuri cibernetice”. La auzul acestei declarații, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dimitry Peskov a luat apărarea țării pe care o reprezintă menționând că „afirmațiile lui Parker nu corespund realității. Până când cineva va aduce o dovadă, vom considera aceste declarații ca nefondate și neîntemeiate”.

           

Pe de altă parte, siteul timpul.ro precizează că „Rusia este pregătită pentru o cooperare pe picior de egalitate cu partenerii săi occidentali, dar are nevoie de garanții de securitate din partea Statelor Unite în ceea ce privește scutul american antirachetă din Europa, militând în același timp pentru soluționarea conflictului transnistrian prin determinarea unui statut special pentru Transnistria, dar care să respecte integritatea teritorială a Republicii Moldova”. În acest sens, este evident că Rusia este dispusă să aibă relații externe bune cu celelalte state însă nu poate juca rolul „păcălitului”.  

Tags:

Please reload

Featured Posts

Medicamentele din Romania, cele mai ieftine din intreaga UE

June 29, 2015

1/3
Please reload

Recent Posts
Please reload

Archive