Marea Britanie: Românii ... tot cu vecini români
Dacă până ca România să adere la Uniunea Europeană știam că avem cunoștințe sau doar am auzit prin jurul nostru povești în care românii au plecat în străinătate, odată cu această liberă circulație și fondurile pe care fiecare stat membru le primește de la Comisia Europeană cuvântul imigranți a devenit o bază a vocabularului din zilele noastre. Azi, avem chiar și în familiile noastre exemple de români care sunt plecați la lucru, la studiu sau pur și simplu să locuiască în străinătate, fapt pentru care aproape toate țările pământului găsim cel puțin un român. Obișnuiam să fim 21,5 milioane de locuitori ai României însă acest val al migrației determinat de sărăcia, sistemul politic, de sănătate, educațional și social, ne-a împuținat cu 2 milioane. Astăzi majoritatea românilor sunt în Spania și Italia, însă nici Marea Britanie nu este mai prejos, în Londra (cel puțin) existând cartiere cunoscute ca fiind locuite majoritar de români.
Ne văităm că oriunde mergem, dăm peste români; pe de altă parte, sunt destinații în care nici nu îți mai permiți să te gândești la dorul de țară deoarece în jurul casei tale, tot români locuiesc. Mergem la lucru și auzim vorbindu-se română în mijloacele de transport în comun; ajungem la lucru și avem colegi de muncă români; locurile publice sunt împânzite de români (turiști sau „antreprenori”), prietenii noștri cunosc cel puțin un român, iar știrile vuiesc aproape săptămânal despre situații (fericite sau mai puțin nefericite) în care compatrioții noștri sunt implicați. Fără să așteptăm rezultatele studiilor în desfășurare, cei care locuiesc în Marea Britanie știu deja că românii au vecini tot români. Dacă datele oficiale arătau că în martie, anul trecut, erau înregistrați 152.363 de cetățeni români în cadrul Departamentului britanic al Muncii și Pensiilor (de trei ori mai mult decât în aceași perioadă a lui 2014), cifrele neoficiale sunt redate de numărul aproape triplu al românilor care locuiesc ilegal sau legal dar fără să lucreze pe teritoriul Regatului Unit. Răspunsul acestei situații deranjante pentru unii politicieni britanici, a venit de la Nigel Farage imediat după publicarea acestor date. Astfel că, în luna mai a anului trecut, europarlamentarul britanic a declarat în cadrul unui interviu acordat LBC că „am fost întrebat dacă aș fi îngrijorat în cazul în care un grup de români s-ar muta lângă mine. Dacă trăiești în Londra cred că ai fi îngrijorat”. Acuzat că dă frâu extremismului împotriva imigranților, acesta a declarat că nu demonizează pe nimeni în afara clasei politice care deschis ușa pentru a permite unor astfel de lucruri să se întâmple. Un alt exemplu de reacție negativă împotriva acestei realități care place și nu prea, este susținut și de publicația tabloidă Daily Mail.
Pe de altă parte, impresii rele despre această invazie, au chiar și românii noștri. O publicatie romaneasca a scris la un moment dat, povestea unui tânăr român din Brăila care de când s-a mutat în Londra, 99% dintre conaționalii pe care i-a întâlnit l-au tras pe sfoară și i-au luat și cămașa de pe el. „Marian se declară dezamăgit de aproape toți românii pe care i-am întâlnit în Londra. De la începutul anului, de când a ajuns în Anglia, spune că a avut ghinionul să întâlnească doar conaționali cu suflet rece care i-au făcut numai greutăți. Marea dezamăgire a venit, culmea, chiar din partea prietenilor săi.” Însă realitatea nu este chiar atât de sobră cum îi place mass mediei să instige, însuși premierul David Cameron afirmând acest lucru: „economia noastră a crecsut mai mult decât cele ale altor țări europene. În mod paradoxal, nu avem atât de mulți imigranți din România și Bulgaria, ci un număr foarte mare de italieni, spanioli și francezi”.
În disputa apărării acestui adevăr sau mai degrabă infirmării acestei informații, noi românii care locuim în Londra știm că nord-vestul capitalei britanice este cunoscut ca fiind cel care este populat de un număr foarte mare de confrați ai noștri (cartierele Brent și Harrow fiind unele exemple). Pe noi nu ne deranjează că în jurul nostru avem vecini tot români; fiecare am plecat pentru că experimentăm dorința de a persevera și a reuși în viață. Europa este un continent liber și faptul că românii se mută de colo-colo, nu este o crimă. Dacă britanicii ar fi nevoiți să trăiască departe de țara lor natală, cu siguranță și-ar dori să întâlnească măcar un conațional de-al lor cu care să își mai aline dorul de casă și să tempereze impactul ieșirii din zona lor de confort. Noi mulțumim vecinilor nosștri români și dorim britanicilor de pretutindeni, bucuria a cel puțin un britanic vecin.
