East ham, cartierul islamistilor! Cum au transformat cartierul în bucata lor de pamant?

Pentru cei care locuiesc în Marea Britanie, East Ham este o suburbie londoneză aflată în estul capitalei și care numără o populație majoritar islamică. Pentru cei care nu au vizitat niciodată Marea Britanie, East ham este un cartier des menționat în mass media, unul dintre cele 35 de centre mari ale Londrei. În realitate, cartierul britanic a devenit pas cu pas „proprietatea” islamiștilor după ce un număr considerabil de imigranți au pus stăpânire pe el, deschizând aici buticuri și centre care să le compună acel „acasă” de care ar fi dus lipsa. Azi, Est Ham este cunoscut pentru multi-culturalitatea sa, iar sociologii se întreb dacă nu cumva cartierul mai este simbolul britanicilor sau tărâmul pierdut sub ocupația coloniilor musulmane.

Compus din naționalități africane, asiatice (sudul Asiei), caraibiane și europene de est, East Ham s-a transformat în ultimii ani în cel mai „colorat” cartier al Londrei, în interiorul căruia vei întâlni cel mai mare procentaj de imigranți stabiliți pe teritoriul Marii Britanii. Reprezentat de o viață specifică refugiaților care se adăpostesc aici pentru dezvoltarea unui viitor mai sigur, East Ham a ajuns un fel de cartierul săracilor, după ce în 2010 atinsese al patrulea cel mai înalt nivel de șomaj din întregul Regat Unit, cu o cifră oficială de 16,5% de șomeri. Statisticile arată că 7 din 10 copii care locuiesc în acest loc provin din familii cu venituri foarte mici, clasând cartierul în topul celor mai rele zone ale țării în ceea ce privește traiul unui copil. În fapt, locuitorii acestui colț al Londrei încearcă pe cât pot să se descurce singuri, deschizând pe cont propriu mici magazine și restaurante care își propun să stragă clienți prin specificul lor etnic (de exemplu, foarte multe restaurante cu specific sud indian). În ceea ce privește religia, fiind un loc ocupat de foarte multe naționalități este evident că aici se găsesc și foarte multe lăcașuri de închinare pentru diferite religii (temple, moschei etc.).

Într-un articol postat pe blogul bantonbhuttu.blogspot.nl, găsim declarația lui Leonard Bacică, un tânăr român care a reușit să traverseze acest cartier în prima sa călătorie înfăptuită în Londra: „plecând din East Ham, un cartier în majoritate indian, Romford Road îmi dă impresia că străbat întregul orient mojlociu, cu un mic salt peste teritoriile israeliene, subtituite poate de o biserică anglicană ruptă din filmele de groază de inspirație gotică și de un templu Sikh al cărui minareț domină structurile de pe Uptone Lane. Cartier eminamente arab, atât de arab cât poate fi un cartier londonez, peste care s-au grefat structuri arhitecturale islamice. Totul culminând cu East London Mosque”. Alice, autoarea blogg-ului aliceee-traveler împărtășește o altă perspectivă a cartierului, menționând încă de la început că fiecare cartier din Londra este împărțit pe etnii (găsești evrei la Seven Sisters, Golders Green și Stamford Hill; jamaicani în Brixton, Stockwell și mai jos; arabi la Mile End, Stratford și Leyton; indieni la Aldgate, White Chapel, East Ham, East India și Banking; polonezi, bulgari și români în Walthomstow, Blackhorse Road, Burnt Oak, Edgware, Hendon, Wembley, Harrow, Golders Green, Cricklewood etc.): „De la indieni să vă așteptați la mizerie și mirosuri grele. Miroase puternic pe scara blocului de la condimentele pe care el folosesc și bețisoarele parfumate ce le aprind în exces. Cartierele lor sunt colorate, în special de la sariurile femeilor, rochiile lor lungi colorate. Și tot în zonele lor găsiți cele mai ieftine fast food-uri și restaurante. Mâncarea de bază este orez cu curry. Magazinele lor sunt pline de produse aduse din țara lor. Ascultă mereu CD-uri cu prezicerile lui Buddha și alți iluminați, sunt puțini cam seci și mai puțin prietenoși”.

Dacă tot ne-am ocupat în ultimele articole cu cercetarea de piață a prețurilor achiziționării de locuințe sau a închirierii unora, trebuie menționat că în East Ham, prețul chiriilor este mai mic față de celelalte zone ale Londrei. Încă mai așteptând ca autoritățile britanice să dezvolte și această zonă a capitalei, locuitorii acestui cartier sunt singurii care nu se plâng nici de trai, nici de condiții și nici de separarea transparentă pe care britanicii o fac față de ei. În fond, departe de casă și cu puține dorințe de a se mai întoarce, imigranții au dorit să își „decoreze” bucățica de pământ deaspura căreia doarme în așa fel încât distanța, greul și viața să nu le mai pară străine deloc.