Concluzie dupa un referendum: elvetienii, model de civism
Poate fi privintă cu siguranţă ca un ecou al problemelor pe care Uniunea Europeană (UE) le întâmpină în prezent. Poate de asemenea fi privită ca o încercare de consultare a vox populi şi de readucere în prim plan a acestei voci. Mai poate fi privită ca o modalitate de a scăpa de responsabilitatea luării şi asumării unor decizii grele şi cu efecte drastice pe termen lung. De asemenea, poate fi privită şi ca o întoarcere la trecut, în Antichitatea greacă, spre exemplu, unde marile decizii se luau în agora, piaţa din centrul oraşului şi unde se adunau cetăţenii cu toţii pentru a lua parte la procesul decizional. Oricum aţi privi-o şi aţi încadra-o, ea a devenit cu siguranţă o modă, poate periculoasă dacă este folosită în exces. Este vorba despre moda referendumurilor.
Din ce în ce mai multe ţări membre ale UE apelează la această formă de consultare publică. Până acum câţiva ani, părea că europenii uitaseră de referendum. În Marea Britanie, el a fost utilizat de curând şi urma să răspundă din nou nevoilor de consultare publică aleasă de această ţară în ce priveşte ieşirea („Brexit”) sau rămânerea statului în UE. Nu mai intrăm în detalii, căci aici povestea este mult mai complicată.
Mai nou însă, de câţiva ani, europenii se tot exprimă liber, prin referendumuri. În România, s-a făcut referendum, în 2012, pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. În Ungaria, s-a făcut referendum pentru a se vedea dacă populaţia este de acord cu primirea refugiaţilor. Acum se pregăteşte unul nou. În Germania, s-a făcut referendum pe aceeaşi problematică spinoasă. Acum şi în Elveţia se strâng urnele, după ce populaţia şi-a exprimat părerea în ce priveşte o propunere extremă. Trebuie să menţionăm faptul că nici Elveţia nu se află la primul referendum, cel mai recent având loc în 2010, pe aceeaşi temă. Să vedem însă despre ce este vorba.
Finalul lunii februarie a însemnat, pentru elveţieni, luarea unei decizii importante. Cetăţenii acestei ţări au fost întrebaţi dacă sunt de acord cu propunerea de expulzare automată a infractorilor străini de pe teritoriul Elveției. Propunerea a venit din partea unui partid extremist, dreapta populistă, care nu este la prima idee controversată de acest fel. Potrivit estimărilor institutului de sondarea opiniei publice, Gfs, circa 59% dintre elvețieni s-au opus inițiativei, demonstrând, în mod clar, că acest curent extremist din politică nu reprezintă şi părerea majorităţii populaţiei. Aceste rezultate au fost date publicităţii după închiderea birourilor de vot. Estimarea Gfs are o marjă de eroare de plus/minus 3%.
Mai mult decât atât, conform estimărilor, rata participării la acest referendum a fost mai ridicată decât media înregistrată de obicei în Elveția, respectiv puțin peste 40%. De asemenea, reprezentanţii institutului de sondarea opiniei publice au remarcat, cu această ocazie s-a înregistrat şi un fapt destul de rar: duminică dimineață (28 februarie – n.r.) se formaseră cozi la secțiile de votare din mai multe orașe elvețiene, printre care Lausanne și Berna, ceea ce trădează un interes clar al cetăţenilor pentru problemele care îi privesc direct şi, de asemenea, o implicare cetăţenească fără precedent. Potrivit analiştilor politici şi sociologilor, acest aspect mai demonstrează încă un fapt foarte important: elveţienii sunt preocupaţi de problemele prezentului, le cunosc şi vor să se implice în luarea deciziilor care le pot schimba viitorul şi nu doar al lor, ci şi pe cel al unei categorii speciale a populaţiei, alături de care este posibil să trăiască de acum încolo, refugiaţii. Şi este de salutat faptul că partidele extremiste nu reprezintă părerea generală a elveţienilor, au mai subliniat analiştii.
După cum spuneam, şi în 2010, elveţienii au fost invitaţi la referendum pe aceeaşi temă. Atunci, populaţia a acceptat, cu 52,9%, o inițiativă a Uniunii Democrate de Centru (UDC), care cerea expulzarea infractorilor străini. Însă, în martie anul trecut parlamentul a adăugat o clauză care permitea judecătorilor să evite expulzarea automată a condamnaților în anumite cazuri. Noua inițiativă pentru „punerea în practică” a caracterului automat al expulzării extinde lista motivelor pentru aplicarea acestei măsuri. Ea prevede mai ales repatrierea automată a oricărui străin condamnat deja în cursul ultimilor 10 ani care ar fi declarat vinovat pentru comiterea de infracțiuni minore, precum „leziuni corporale simple” sau participarea la o „încăierare”.
