Incep cu adevarat problemele Romaniei cu refugiatii

120.000 este numărul pe care Uniunea Europeană l-a făcut public în ceea ce privește totalul refugiaților care trebuiesc distribuiți pe fiecare stat membru. Alocarea a 4.646 de refugiați a declanșat o serie de opinii și analize pe care specialiștii nu contenesc să le realizeze pe măsură ce vremea de afară devine din ce în ce mai urâtă, cauzând probleme de deplasare a migranților. România resimte din plin pulsul întregii Europe și nu își ia ochii de pe situația exodului sirian, îngrijorându-se de orice moment în care refugiații ar decide schimbarea traiectoiei din motive impuse de condițiile climatologice.

Migrația nu este un fenomen apărut în 2015 odată cu declanșarea crizei refugiaților sirieni iar lumea întreagă ar trebui să înțeleagă că așa cum fiecare țară are cel puțin un compatriot plecat la studii, lucru sau chiar să locuiască pe teritoriul altei țări și ele trebuie să primească la rândul lor pe migranții care din diverse motive, decid să le treacă granițele. România obișnuia să însumeze un total de 21,5 de milioane de locuitori; astăzi, abia dacă mai numără 19 milioane. Restul românilor au plecat din țară pentru un trai mai bun, muncind și stabilindu-se în țările europene (și nu numai). Criza românilor care au invadat Spania și Italia nu trebuie uitată nici de autoritățile române și cu atât mai mult, nici de ceilalți români care au reușit să își clădească un viitor în Franța, Germania, Norvegia, Marea Britanie, Polonia etc. Problema refugiaților privește pe toată lumea, într-o măsură mai mare sau mai mică. „A accepta că oamenii au nevoi și faptul că sunt unele țări care abia reușesc să le acopere, este condiția primordială dacă vrem să înțelegem exodul acesta.

Oamenii obișnuiți din Siria s-au trezit peste noapte în bătaia unor gloanțe, înfruntând un război care le amenința zi de zi, viețile. În cazuri extreme, mai ales atunci când ai copii, singura soluție este să lași totul în urmă și să pleci cât vezi cu ochii. Asta fac refugiații. Lor li s-a spus că Germania, Olanda, Suedia sunt țări în care vor fi protejați de eventuale războaie și atunci motivația de a nu se opri până la destinație se justifică. Este o chestine pe viață și pe moarte ” declară pentru Jurnalul european, sociologul Bogdan Leca. În situații de criză, românii sunt apărați de către președinte și deciziile urgente pe care acesta trebuie să le manifeste în acord cu binele celor nevoiași. În străinătate, românii noștri beneficiază în primul rând de ajutorul ambasadelor amplasate în fiecare țară, iar în cazuri majore, chiar de Ministrul Afacerilor Externe. Cine-i apără pe sirienii în această situație? Cu siguranță, nu guvernul sirian care încă mai întâmpină probleme (războiul neterminându-se încă). Astfel că problema sirienilor a devenit problema fiecărei țări care îi adăpostește, inclusiv problema Uniunii Europene care, potrivit tratatului de la Maastricht, este obligată să acorde spirijin într-o situație majoră oricărui stat membru care se confruntă cu o astfel de problemă. Deși tranzitul refugiaților a ocolit ruta României, țara noastră a primit instrucțiuni de pregătire pentru orice eventualitate.

Numărul de refugiați alocat nu mai îngrijorează atât de tare precum vremea mohorâtă de afară, care justifică încetininarea și oboseala de care sirienii dau dovadă în ultimele zile. Posibilitatea implicării autorităților române, în această criză este doar o chestiune de timp căci și dacă refugiații vor găsi totuși puterea de a înainta către Germania sau celelalte state destinație, Comisia Europeană va începe imediat repartiția acestora în fiecare stat membru. În încercarea de a vedea cum privesc românii de la sate, această criză a refugiaților, Jurnalul european a descoperit că bătrânii noștri români, trăiesc cu impresia că vom „invadați de refugiați” sau „fiecare casă trebuie să primească obligatoriu câte un refugiat pentru a ajuta statul să gestioneze în timp real, criza siriană”. Problema neînțelegerii concrete a acestei situații fără precedent nu se datorează mediatizării zilnice în presa românească a fiecărei etape din exodul internațional, ci mai degrabă a temerii pe care oamenii în vârstă o manifestă în raport cu aceste probleme ce le amintește de perioada invaziei ruse din perioada celui de-al doilea război mondial. „Oamenii noștri trebuie să înțeleagă că așa cum sunt români pretutindeni, pot exisa și alte naționalități care să aibă un interes pentru a fi parte din România. Avem destule exemple care arată faptul că de-a lungul timpului România a primit multe cazuri de refugiați (Africa, Turcia, Egipt chiar și Siria) si ne-am descurcat de minune. Nu este vorba despre cât îi putem susține administrativ, ci mai degrabă de a manifesta o oarecare înțelegere la problemele prin care acești oameni trec”, explică Lucian Mateescu, profesor de istorie în cadrul unui liceu din București.

Dacă până acum criza refugiaților a reprezentat un subiect interesant de privit la televizor, românii trebuie să fie pregătiți să se confrunte în perioada următoare cu valul de refugiați care ar putea să ne traverseze granițele; iar primul pas al integrării lor este să adoptăm o atitudine corect morală față de experiența acestora. Căci, niciodată nu se știe!