Bunurile confiscate de nazisti, recuperate din 43 de tari
Mai multe state ale Uniunii Europene (UE) au semnat un acord privind returnarea vechilor bunuri imobiliare evreiești furate de naziști înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Documentul a fost semnat la Praga de nu mai puţin de 43 de state, între care și România, şi are un caracter neobligatoriu privind reparațiile istorice. Rusia a făcut parte discordantă, refuzând să semneze şi codul de bune practici, iar Franţa s-a constituit, prin comportament, ca un exemplu.
Diplomații și experții implicați au arătat că documentul semnat constituie un set de recomandări internaționale privind restituirea imobilelor private sau în regim de asociere confiscate între 1933 și 1945. Reglementările cer statelor să compenseze financiar victimele sau urmașii lor pentru clădirile care nu mai pot fi returnate sau să compenseze proprietățile rămase fără urmași prin înființarea de fonduri pentru cei 250.000 de supraviețuitori ai Holocaustului (din totalul de jumătate de milion) din lumea întreagă, care trăiesc în sărăcie.
După cum arătam mai sus, Rusia nu a semnat și codul de bune practici pentru aplicarea reglementărilor, întrucât nu dorește să returneze sau compenseze imobiliarele evreiești confiscate de URSS în Europa în timpul războiului. Reamintim, dacă mai era nevoie, că proprietăţile şi bunurile celor aproximativ 6 milioane (aici sursele istorice sunt extrem de aproximative, cifrele date iind foarte diferite) au fost confiscate sau cumpărate la prețuri scăzute artificial, deşi valorau miliarde de dolari.
Reparațiile financiare „constituie provocări (financiare) mari pentru țări ca Republica Cehă, Polonia sau România”, a afirmat Tomas Jelinek, fost lider al comunității evreiești din Praga, sceptic în legătură cu impactul recomandărilor asupra deciziilor finale ale statelor individuale.
Există însă un stat membru UE care pare că dezminte ideea de provocare (şi care nu este doar financiară), În 2010, Ministerul francez al culturii a restituit 7 tablouri confiscate de regimul nazist. Operele de artă, confiscate în perioada 1939-1945 au fost date înapoi descendenţilor unor familii evreieşti şi marchează lansarea unei politici mai deschise a Franţei în acest domeniu. Tablourile restituite fac parte dintr-un lot de două mii de opere de artă păstrate de statul francez din 1949 în lipsa unor reclamatii sau cereri din partea păgubiţilor sau descendenţilor acestora.
Păstrate sau expuse în diversele muzee din Franţa, aceste opere de artă trebuie să fie semnalate publicului ca fiind fără proprietar tocmai pentru a suscita cercetări eventuale din partea specialiştilor sau familiilor păgubite în timpul celui de-al doilea război mondial. În acea perioadă, circa o sută de mii de opere de artă au fost furate familiilor de evrei. Peste 60 de mii dintre ele au fost repatriate după terminarea conflagraţiei. Circa 45 de mii au fost recuperate de marile familii precum Rothschild sau David-Weill. Alte circa 14 mii au fost vândute la licitaţii în anii ’50 pentru că nu erau foarte valoroase. Au mai rămas deci vreo două mii – dintre care peste 160 de tablouri de mari maeştri – care-şi mai aşteaptă încă proprietarii.
De zece ani încoace, Franţa restituie cam o operă de artă pe an. Anul 2013 a fost însă excepţional din acest punct de vedere, întrucât zece astfel de capodopere au fost restituite. Restituirea în sine este un procedeu foarte complicat, deoarece se face în urma unor examene minuţioase şi pe baza unei "certitudini cvasi-absolute" spune directoarea Muzeelor din Franţa, citată de agenţia France Presse. Dacă numărul cererilor venite din partea francezilor s-a stabilizat, procedura de restituire s-a extins recent şi la familii originare din ţările Europei centrale care au acces, via internet, la o bază de date şi documente puse online la dispoziţie de autorităţile franceze.
Potrivit France Presse, actuala restituire de tablouri este exemplară din acest punct de vedere. O primă parte a operelor de artă aparţinea unui mare colecţionar vienez. Constrâns să fugă din ţara sa în 1938 pentru a se refugia în Franţa, Richard Neumann lasă în urmă o parte din colecţia de tablouri. În 1941 familia este nevoită să vândă urgent nişte tablouri pentru a fugi din nou de nazişti. După război, Neumann depune o reclamaţie pe lângă autorităţile franceze. Au trebuit însă zeci de ani de cercetări, atât în Franta cât şi în Austria, pentru ca un nepot al lui Neumann, azi octogenar, să poată recupera 6 tablouri semnate de mari maeştri. Al doilea colecţionar important era originar din Praga. După ce Iozef Wiener a fost asasinat într-un lagăr nazist, tablourile sale – printre care cele restituite acum – au fost vândute de nemţi, în 1941. După război, o parte din tablouri a ajuns la muzeul Luvru care, în imposibilitatea de a-i identifica pe proprietari, le-a păstrat. De abia în anii 2000, fiul celui de-al doilea soţ al văduvei lui Wiener a reluat căutările şi a dat de respectivele tablouri, astăzi recuperate.
