Acorduri pe viata si finante intre SUA si UE
Din ce în ce mai multe conexiuni se stabilesc între Statele Unite ale Americii (SUA) şi Uniunea Europeană (UE) în ceea ce priveşte noile acorduri de cooperare. Unul dintre acestea este proiectul acordului asupra transmisiei datelor financiare între UE și SUA, care a fost aprobat deja, la Strasbourg, de Comisia libertăților civile, justiției și afacerilor interne a Parlamentului European (PE). Textul a fost adoptat cu 48 de voturi favorabile, opt împotrivă și două abțineri. Un altul este acordul privind transferul datelor pasagerilor aerieni pentru zborurile dinspre UE către SUA, un document ce întăreşte cooperarea în domeniul luptei împotriva terorismului. Alte documente se află pe mesele oficialilor, în pregătire.
Acordul asupra transmisiei datelor financiare între UE și SUA nu s-a făcut fără complicaţii. Ba chiar una dintre acestea a dus relaţiile dintre cele două mari pe marginea prăpastiei diplomatice şi ne referim aici la scandalul cauzat de acordul Swift. SUA au obținut accesul la datele rețelei Swift, o societate de mesagerie financiară europeană utilizată de circa 8.300 de organisme în 208 țări, după atentatele din 11 septembrie 2001. Acest acces este considerat esențial de Washington pentru a lupta împotriva rețelelor teroriste și a sistemelor lor de finanțare.
Reamintim că eurodeputații au respins masiv prima versiune a acestui acord, la redactarea căreia nu fuseseră asociate guvernele UE și care nu garanta suficient - potrivit lor - protecția drepturilor fundamentale. Ei au folosit atunci pentru prima oară dreptul de veto care le-a fost conferit prin Tratatul de la Lisabona asupra acordurilor internaționale încheiate de UE. Noul acord, practic a doua versiune a aceluiaşi acord Swift, cu multe alte reglementări trecute cu vederea în prima variantă, a fost considerat acceptabil de principalele grupuri politice europene, de dreapta și de stânga, şi a fost adoptat definitiv în ședință plenară, intrând în vigoare de pe data de 1 august 2010.
Un alt document extrem de important care întăreşte relaţiile din UE şi SUA este cel care face referire la transferul de date ale pasagerilor aerieni pentru zborurile peste Ocean. Noul acord privind registrul cu numele pasagerilor (PNR) va înlocui actualul acord din 2007, îmbunătățind protecția datelor și oferind totodată un instrument eficient de combatere a infracțiunilor transnaționale grave și a terorismului. El a fost adoptat de PE și de statele membre ale UE în cadrul Consiliului de Miniștri.
Noul acord PNR le oferă o mai mare claritate și siguranță juridică cetățenilor și transportatorilor aerieni. Acesta asigură un schimb de informații îmbunătățit între autoritățile SUA și autoritățile judiciare și de aplicare a legii din UE, stabilește limite clare privind scopurile în care pot fi utilizate datele PNR și conține o serie de garanții noi și mai puternice de protecție a datelor. „Protecția datelor cu caracter personal a reprezentat una dintre prioritățile mele încă de la începerea negocierilor, în decembrie 2010, și sunt mulțumită de rezultat, întrucât reprezintă o ameliorare semnificativă față de acordul existent, din 2007. Noul acord conține garanții solide privind respectarea vieții private a cetățenilor europeni, fără a submina eficacitatea acordului din punctul de vedere al securității UE și SUA”, a declarat Cecilia Malmström, pe atunci comisar al UE pentru afaceri interne.
Acordul este un text cu caracter juridic obligatoriu ce conține norme mai stricte privind cooperarea polițienească și din domeniul aplicării legii. Autoritățile SUA (Departamentul Securității Interne, DHS) vor fi obligate să comunice datele PNR și informațiile analitice obținute din aceste date autorităților judiciare și de aplicare a legii din UE, în vederea prevenirii, depistării, anchetării sau urmăririi penale a infracțiunilor transnaționale grave sau a infracțiunilor de terorism. Acest lucru va reprezenta un beneficiu direct pentru UE.
De asemenea, a cordul prevede o descriere detaliată a scopurilor în care pot fi utilizate datele PNR de către autoritățile SUA, în special: prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a terorismului și a infracțiunilor transnaționale care sunt pasibile de pedeapsă cu închisoarea de cel puțin 3 ani. Prin urmare, infracțiunile minore sunt excluse. Datele PNR vor fi utilizate pentru combaterea infracțiunilor grave, precum traficul de droguri, traficul de persoane și terorismul.
Acordul stabilește şi normele menite să asigure respectarea vieții private cu privire la modul în care pot fi stocate datele PNR, precum și referitor la durata de păstrare a acestora. Datele vor fi depersonalizate la 6 luni de la primirea acestora de către autoritățile SUA. După 5 ani, datele depersonalizate vor fi transferate într-o „bază de date pasivă”, la care condițiile de acces vor fi mai stricte pentru funcționarii SUA. Durata totală a stocării datelor este limitată la o perioadă de 10 ani pentru infracțiunile transnaționale grave. Datele vor fi accesibile o perioadă de 15 ani numai în privința cazurilor de terorism.
