Cartea alba a Transporturilor Europene: probleme si potentiale solutii
Am văzut în materialele publicate deja cu ce se confruntă operatorii de transport europeni şi care sunt problemele pe care autorităţile sunt obligate să le rezolve inventând soluţii, în ce priveşte problemele pe termen scurt şi iniţiind strategii viabile pentru cele pe termen lung. Una dintre aceste strategii vizionare este “Cartea albă – Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor”, un deziderat european la care au aderat toate statele membre ale Uniunii Europene şi care atinge toate domeniile care, într-un fel sau altul, sunt influenţate de transporturi şi, de asemenea, problematicile lor.
Cartea albă a fost realizată în 2011 şi stipulează, în premieră europeană, necesitatea interconectării globale a transporturilor şi a unei cooperări internaționale puternice. “Prosperitatea continentului nostru va depinde pe viitor de capacitatea tuturor regiunilor sale de a rămâne pe deplin integrate în economia mondială, în mod competitiv. Transporturile eficiente sunt o condiție vitală pentru realizarea acestui deziderat. Transportul european se află la răscruce de drumuri. Vechile provocări rămân de actualitate, în timp ce altele noi își fac apariția“, se arată în document.
Mobilitatea cetăţenilor UE şi a mărfii trebuie conexată cu protejarea mediului şi cu economia resurselor. Una dintre marile probleme este faptul că sistemele de transport din estul și vestul Europei nu sunt unite, iar magnitudinea necesităţii transportului în această zonă a Europei este încă o necunoscută.
Dependenţa de petrol rămâne una dintre cele mai mari capcane ale UE în ce priveşte transportul. Petrolul va deveni tot mai rar în deceniile viitoare, sursele de aprovizionare sunt din ce în ce mai incerte. După cum au arătat recent studiile, cu cât succesul economiei mondiale în ceea ce privește decarbonizarea este mai mic, cu atât creșterea prețului petrolului va fi mai mare. “În 2010, factura pentru importul de petrol al UE s-a cifrat la circa 210 miliarde euro. Dacă nu soluționăm această problemă a dependenței de petrol, capacitatea oamenilor de a călători – dar și securitatea noastră economică – ar putea fi grav afectate, cu consecințe grave”, se mai arată în document. 96% din transporturile europene sunt dependente de petrol, iar volumul crescut al activităților înseamnă că ele rămân o sursă majoră de poluare sonoră și atmosferică la nivel local. Noile tehnologii dezvoltate pentru vehicule și gestionarea traficului vor fi esențiale pentru a reduce emisiile cauzate de transporturi, atât în UE, cât și în restul lumii.
După cum ştim, UE a lansat, cu acordul comunității internaționale, un apel privind reducerea drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) la nivel mondial, cu scopul de a limita schimbările climatice la mai puțin de 2°C. Atingerea acestui obiectiv de către UE presupune, per ansamblu, reducerea până în 2050 a emisiilor cu 80-95% față de nivelul din 1990. Dacă în alte sectoare ale economiei pot fi realizate reduceri mai semnificative, în sectorul transporturilor este mai complicat. Până în 2030, obiectivul pentru sectorul transporturilor va fi reducerea emisiilor de GES cu aproximativ 20% față de nivelul înregistrat în 2008. Având în vedere creșterea substanțială a emisiilor provenite din transporturi în ultimele două decenii, această reducere ar însemna totuși o depășire cu 8% a nivelului înregistrat în 1990.
Măsura mobilității este dacă de infrastructură. Nicio schimbare majoră în domeniul transporturilor nu va fi posibilă fără sprijinul unei rețele adecvate și al unei utilizări mai inteligente a acesteia, minimizându-se impactul negativ asupra mediului.
Congestionarea este o altă preocupare majoră, în special în sectorul rutier și aerian, ea compromițând accesibilitatea. În plus, trebuie estompate diferențele existente între estul și vestul UE în ceea ce privește gradul de dezvoltare a infrastructurii transporturilor. Există o presiunea din ce în ce mai mare asupra resurselor publice pentru finanțarea infrastructurii și se impune o nouă abordare a finanțării și a tarifării.
De la Cartea Albă privind transporturile din 2001 s-au înregistrat multe progrese, cu toate acestea, sistemul transporturilor nu este încă sustenabil. În perspectiva următorilor 40 de ani, este clar că transportul nu se poate dezvolta în aceeași direcție. Coerența la nivelul UE este vitală - o situație în care, de exemplu, un stat membru a optat exclusiv pentru automobile electrice, iar un altul doar pentru biocombustibili ar distruge conceptul de călătorie gratuită pe teritoriul Europei. Provocarea constă în a întrerupe dependența de petrol a sistemului de transport, fără a sacrifica eficiența acestuia și fără a compromite mobilitatea.
Îmbunătățirea performanței vehiculelor în materie de eficiență energetică pentru toate modurile şi dezvoltarea și implementarea combustibililor și a sistemelor de propulsie sustenabile ar fi câteva soluţii, însă trebuie acționat fără întârziere, deoarece planificarea, construirea și echiparea infrastructurii necesită un timp îndelungat, iar durata de viață a trenurilor, avioanelor și navelor este de ordinul deceniilor.
