Rusia si strategia conflictelor inghetate

Ruperea URSS a lăsat o moștenirea grea Europei de Est. Stabilitatea politică a zonei a avut mult de suferit în ultimele două decenii din cauza conflictelor înghețate din spațiul ex-sovietic. Experții în geopolitică apreciază că Rusia a susținut abil crearea a trei regiuni autoproclamat independente, în vecinătatea sa, alimentând în permanență sentimentele separatiste ale locuitorilor și sprijinind din punct de vedere militar regimurile instalate acolo.

Motivele? Specialiștii spun că Rusia urmărește să își consolideze influența în zonă, să blocheze extinderea NATO către Est și să mențină sub control aceste teritorii ce nu fac, efectiv, parte din Federație. Analiștii atrag atenția asupra riscurilor majore pe care conflictele înghețate din Osetia de Sus, Transnistria și Abhazia le implică. Ei apeciază că acestea se pot transforma în orice moment în teatre de operațiuni, așa cum s-a întâmplat în vara anului 2008, atunci când a izbucnit așa-numitul Război de 5 Zile dintre Rusia și Georgia, după ce georgienii au lansat o operațiune militară împotriva regimului separatist din Osetia de Sud, iar Rusia a reacționat în forță și a respins ofensiva.

Așadar Osetia de Sud este unul dintre butoaiele cu pulbere ce pot oricând să explodeze în acest colț de lume… Osetia de Sud, un teritoriu cu o suprafață de 3.900 de kilometri pătrați și o populație de 70.000 de oameni, și-a declarat independența față de Georgia în anul 1990. În 1991 izbucneau violențe între trupele georgiene și regimul care deținea controlul asupra republicii separatiste. Ciocnirile s-au încheiat în anul 1992, atunci când Rusia a intervenit, desigur, și a convins cele două tabere să semneze un armistițiu care nu a rezolvat, însă, în vreun fel problema de fond. Pentru a avea garanții că violențele nu vor reizbucni, Rusia a lăsat pe teritoriul Osetiei de Sus o forță militară de menținere a păcii. Așa cum era de așteptat, soluția a fost doar una temporară, iar în 2004 și apoi în 2008 războiul a reînceput.

În vara anului 2008, Georgia lansa o ofensivă militară importantă împotriva regimului din Osetia de Sud, cu planul de a avansa rapid în interiorul enclavei separatiste și de a înfrânge rapid forțele osetine, ocupând capitala Tskhinvali. Planul le-a reușit până în punctul în care Rusia a intervenit. Pe data de 8 august, Consiliul de Securitate al acestei țări a decis intrarea în război de partea Osetiei de Sud. Președintele de atunci, Dmitri Medvedev, aducea în sprijinul hotărârii luate argumentul protejării populației: “Femei, copii şi bătrâni mor în Osetia de Sud, iar cei mai mulți dintre ei sunt cetăţeni ai Federaţiei Ruse”. Forța uriașă a trupelor rusești trimise în zonă a făcut ca războiul să se încheie în doar cinci zile, georgienii retrăgându-se din Osetia de Sud.

Republica separatistă Abhazia se află în nord-vestul Georgiei, are o suprafață de 8.600 de kilometri pătrați și o populație de aproape 220.000 de locuitori. În anul 1992, Abhazia și-a proclamat independența față de Georgia, iar războiul a început. După un an forțele militare georgiene au fost înfrânte, iar abhazii, sprijiniți de soldații ruși, au reușit să cucerească capitala Sukhumi. Independența Abhaziei este recunoscută de Rusia și de Nicaragua. Rusia are trupe în Abhazia.

Transnistria este cea mai apropiată zonă de conflict înghețat de granițele țării noastre. Are o suprafață de 4.163 de kilometri pătrați și o populație de 550.000 de locuitori. Transnistria și-a proclamat independența față de Moldova în anul 1990. În conflictele militare ce au urmat, ca și în celelalte cazuri prezentate până acum, Rusia a intervenit. În anul 1992 s-a semnat armistițiul, iar Kremlinul a luat decizia de a menține în Transnistria trupe “care să garanteze respectarea păcii și să mențină securitatea în regiune”. De altfel, Rusia are și în prezent pe teritoriul Transnistriei 1.200 de soldați. Capitala Transnistriei este Tiraspolul.

Analiștii și unii oficiali occidentali văd în violențele care au loc în estul Ucrainei o nouă încercare a Rusiei de a crea un conflict înghețat. Aceștia cred că Moscova plănuiește să prelungească războiul din regiunea Donbas și să determine Kievul să se așeze la masa negocierilor. Transformarea actualei situații într-un conflict înghețat ar putea permite menținerea controlului insurgenților sprijiniți de Rusia în Donbas, dar și o eventuală staționare a trupelor rusești în zonă, ca garanție că armistițiul este respectat. Adică exact ceea ce s-a întâmplat în Osetia de Sud, Abhazia și Transnistria. Și de ce ar fi nevoie de inovații dacă această rețetă clasică funcționează? "Iniţial era doar o politică oportunistă dar ulterior s-a dovedit a fi mai degrabă un instrument eficient şi aşa a ajuns un mecanism standard al politicii ruseşti", spunea Michael Cecire, expert pentru această regiune din cadrul Institutului de cercetare pentru politică externă din Philadelphia în legătură cu strategia Rusiei de a se folosi de enclavele separatiste din zonă pentru a-și atinge obiectivele.