Povestea Transfagarasanului, “cel mai bun drum din lume”!
“Este cel mai uimitor drum pe care l-am văzut vreodată! (...) Arată ca și cum fiecare curbă a fiecărei mari piste de curse din lume a fost înnodată pentru a crea o mare fundă a perfecțiunii automobilistice!”. Acestea sunt cuvintele folosite, în urmă cu șase ani, de celebrul Jeremy Clarkson, unul dintre realizatorii celei mai de succes emisiuni automobilistice de pe planetă, “Top Gear”, pentru a descrie Transfăgărășanul… Clarkson s-a arătat uluit de șoseaua săpată adânc în munții Carpați. De curând el a postat pe contul său de Facebook clipul pe care l-a filmat în 2009 în România, titrând “The best road in the world!”, compliment pe care i-l făcuse, înainte de a vizita România, Trecătorii Selvio, din Italia.
Transfăgărășanul are ca punct de pornire comuna Bascov, din județul Argeș, și se încheie la intersecția cu Drumul Național 1, în zona comunei Cârțișoara (județul Sibiu). Are aproape 152 de kilometri lungime și traversează Munții Făgăraș, cei mai înalți ai României. Șoseau care șerpuiește ca un circuit de Formula 1 prin inima coloșilor stâncoși atinge altitudinea maximă de 2.042 de metri, în zona tunelului de la Bâlea, fiind întrecută în România doar de “Transalpina”, care ne înalță până la 2.145 de metri.
Superbul Transfăgărășan a fost construit între anii 1970-1974, la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu. În proiectul de fundamentare a investiției se arăta că drumul era imperios necesar din rațiuni militare, în condițiile în care arterele de circulație care deja legau Muntenia de Transilvania urmau cursurile unor râuri și puteau fi blocate foarte ușor. Pe lângă interesul strategic, mai exista și unul economic. Era nevoie de o șosea pentru preluarea lemnului tăiat în pădurile munților Făgăraș. În plus, Nicolae Ceaușescu își dorea ca zona munților Făgăraș să fie transformată într-o veritabilă stațiune a sporturilor de iarnă, dotată cu pârtii de schi, de bob, patinoare și desigur spații de cazare.
În primă fază, Transfăgărășanul ar fi trebuit să aibă o singură bandă de circulație, dar mai apoi, în anul 1971, s-a revenit asupra proiectului și s-a hotărât lărgirea sa. Proiectul în sine a fost unul extrem de dificil de executat, în condițiile în care, în mod normal, muncitorii și soldații mobilizați nu ar fi putut să lucreze mai mult de cinci luni pe an. Timpul scurt de execuție cerut de autorități a făcut ca normele de securitate să fie însă, adeseori, încălcate. Tocmai de aceea, construirea șoselei a implicat și pierderi de vieți omenești. Statisticile oficiale arătau că 40 de militari și salariați au murit în decursul celor patru ani, dar oameni care au fost acolo și au trăit acele evenimente estimează că sute de persoane și-au găsit sfârșitul pentru ca Transfăgărășanul să poată exista. Chiar și așa, finalizarea lucrărilor, care ar fi trebuit să aibă loc în 1973, a întârziat cu un an.
În memoria celor care au trudit construind Transfăgărășanul au fost ridicate două monumente: la cota 1.200 se află “Poarta Geniștilor”, în vreme ce la cota 1.600 se găsește „Poarta Întâlnirii”, denumită astfel după ce, în vara anului 1971, acolo s-au întâlnit două subunități de geniu care primiseră misiunea de a deschide șoseaua din sensuri opuse. În 1974 drumul a fost inaugurat cu fast, dar asfaltarea sa integrală avea să mai dureze încă șase ani.
Cifrele legate de construirea Transfăgărășanului sunt impresionante și evocă dificultatea extremă a realizării unei șosele montane de o asemenea anvergură. În doar patru ani, constructorii au spart efectiv în stâncă 92 de kilometri de drum. Au fost deplasate nu mai puțin de 3 milioane de tone de rocă, geniștii folosind pe parcursul operațiunilor 6520 de tone de dinamită! Transfăgărășanul cuprinde încă cel mai lung tunel rutier din România. Este vorba despre Capra-Bâlea, cunoscut și ca “Pasul Bâlea”, care se întinde pe o distanță de 884 de metri și a fost construit în anul 1972. Pentru a fi executat, echipele care au lucrat acolo au dislocat peste 41.000 de metri cubi de stâncă, utilizând în acest sens 20 de tone de dinamită. Au mai fost utilizate pentru amenajarea sa, printre altele, 3.500 de tone de ciment, 130 de tone de plase sudate și 4.100 de tone de țeavă.
Transfăgărășanul este una dintre cele mai frumoase zone din România. Priveliștile pe care șoseaua ce alunecă abrupt printre masivii stâncoși le oferă celor ce se bucură de această experiență specială sunt cu adevărat răpitoare. Tocmai din acest motiv, este vizitat de foarte mulți turiști, iar afacerile deschise în zonă prosperă. În încheiere, ne întoarcem la Jeremy Clarkson și la episodul “Top Gear” filmat în țara noastră: “Acesta este cel mai bun drum din lume! Îți mulțumim România că ai acest drum! Putem să rămânem pentru totdeauna aici?”.
