Justitie: RO vs UK
Nu mai este nevoie să amintim cum stau lucrurile în România cu justiţia care pare, în zilele noastre, să facă o adevărată partidă de vânătoare în rândurile oamenilor politici. Reacţiile acestora, în funcţie de tupeu, gradul de nevinovăţie sau “spate” uluiesc şi fac publicul să remarce că “asta-i România, numai la noi se poate întâmpla aşa ceva!”. Şi aşa este. Amplitudinea descoperirilor procurorilor, majoritatea tardiv trimise în judecată, ceea ce ne face să credem că s-a dorit această întârziere deoarece multe dintre dosare încep din 2004 (?!) uluieşte şi presa străină pentru care subiectele cotidiene sunt cu totul altele.
Cea mai bună metodă de analiză este cea a comparaţiei. Aşadar, în comparaţie cu România, unde putem număra pe degete pe cei care au scăpat de rigorile magistraţilor, în Anglia, acest curent al Justiţiei la intersecţie cu Politica este de-a dreptul firav în contextul în care, în România, nu trece o zi fără ca un nou nume politic să fie aşteptat în faţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În Marea Britanie numărul politicienilor anchetați pentru fapte penale este destul de redus. Cazuri excepţionale, care să ţină prima pagină a ziarelor au fost rare în ultimii ani.
Spre exemplu, cel mai vestit politician cu funcție înaltă trimis recent în judecată pentru fapte de natură penală este Chris Huhne, ministru al mediului în perioada 2010 – 2012. Nu vă imaginaţi că a dat tunuri, că a furat companiile de stat, că a luat credite fără acoperire de la bănci sau că a şantajat sau cerut mită, cum se întâmplă în România. Nicidecum. Huhne a fost acuzat de obstrucționarea justiției atunci când i-a cerut fostei sale soții, Vicky Pryce, să mintă poliția pentru a evită să ia puncte de penalizare pe carnetul de conducere. Suna aproape rizibil, nu? Cazul a intrat în atenţia anchetatorilor atunci când fosta sa soţie, cu care, în acea vreme, era în divorţ, a dezvăluit presei toată povestea. Ministrul Huhne, care era și deputat al Partidului Liberal Democrat, și-a susținut în permanență nevinovăția și a rămas membru al cabinetului de coaliție condus de premierul David Cameron. Însă, în data de 3 februarie 2012, atunci când procuratura a anunțat trimiterea în judecată a lui Huhne și Pryce, ministrul a demisionat din cabinet, nu și din funcția de deputat, anunțându-și intenția de a lupta în instanță împotriva acuzației. Un an mai târziu, în ziua în care a început, oficial, procesul, Huhne și-a schimbat declarația din nevinovat în vinovat și în aceeași zi a demisionat și din parlament, fiind ulterior condamnat la opt luni închisoare, din care a executat două luni. Nu ştim dacă David Cameron şi-a pierdut încrederea, umană şi politică, în ministrul său atunci când acesta a minţit. Însă atunci când justiţia a dat verdictul, a devenit evident faptul că prim-ministrul britanic nu mai putea să accepte în cabinetul său prezenţa unui suspect, devenit între timp inculpat condamnat.
La acest nivel, al funcţiilor ministeriale, cazul oficialului britanic de la Mediu este, după cum se poate vedea, unul izolat. În ce priveşte însă zona parlamentară, aici, o întâmplare din 2009, dezvăluită în urma unor ample anchete de către jurnaliştii de la Daily Telegraph, face ca statistica să crească prin numărul oamenilor implicaţi. Anchetele ziariştilor au dezvăluit că șase deputați și doi membri ai Camerei Lorzilor au fraudat bugetul statului în ceea ce s-a numit în presă “scandalul deconturilor parlamentare”. Ei au fost găsiţi vinovaţi de fraudă șI, cu o excepție, toți au fost condamnați la închisoare cu executare, termenele variind între nouă și 18 luni. Potrivit legislaţiei britanice, orice pedeapsă de închisoare cu executare mai lungă de un an atrage în mod automat excluderea unui deputat din Camera Comunelor, în timp ce membrii Camerei Lorzilor, care sunt numiți pe viață, sunt doar suspendați pe durata executării pedepsei.
Un alt caz de răsunet care a intrat imediat în atenţia mass-mediei internaţionale este cel al deputatului Partidului Conservator, Nigel Evans, trimis în judecată pentru viol și acte de molestare sexuală. El şi-a susținut cu vehemență nevinovăția, în discursurile sale dezvăluind şi faptul că este homosexual şi că acesta nu are cum să fie, într-o societate democratică şi civilizată, un impediment în a se achita de datoria sa de om politic, ales de oameni. El a demisionat din postul de vice-Speaker al Camerei Comunelor, însă nu și din cel de deputat. Procesul său a avut loc în aprilie 2014, iar juriul l-a găsit nevinovat la toate cele șapte capete de acuzare, așa încât el nu doar că a rămas un om liber, dar și-a continuat cariera politică, fiind reales deputat în circumscripția sa în alegerile generale din mai 2015.
Ex foto: Chris Huhne, fost ministru al mediului, a făcut închisoare pentru că nu a vrut puncte de penalizare pe carnetul de conducere
