Uniunea Europeana - O mare realizare a secolului

Uniunea Europeana fost și rămâne una din cele mai de succes creații din istoria internațională, în special în ceea ce privește probleme legale și de consolidare a comunicării între entități politice diferite. În același timp aceasta este o realitate greu de înțeles datorită complexității raporturilor juridice stabilite între statele membre și instituțiile comunitare , cât și datorită ambiguității constructive pe care o implică aceasta.

Uniunea este, în principal, rezultatul adâncirii și amplificării interdependentelor economice, ce se desfășoară pe fondul globalizării economiei mondiale. Această instituție comunitară s-a format și s-a afirmat pe parcursul unui proces evolutiv, de durata, de trecere de la uniunea vamală la piața comună și apoi la uniunea economica, iar, în perspectivă, la o uniune politică și militară. Acest proces istoric nu a decurs lin, din contră, el s-a concretizat prin manifestarea și rezolvarea unor multiple contradicții și poziții divergente, expresii ale diversității de interese ale țărilor participante.

Pe acest fond evolutiv, Uniunea Europeană s-a dovedit și se dovedește a fi cea mai viabilă formă de integrare economică interstatală, cu urmări pozitive asupra dezvoltării economice și sociale a tuturor țărilor componente, cu consecințe multiple, benefice pe planul relațiilor economice internaționale.

În condițiile actuale, U.E. se constituie într-un centru economic de mare forță al lumii contemporane, influențând puternic desfășurarea relațiilor economice internaționale: deține poziții strategice în sectoarele cheie ale economiei moderne, precum și în cele tradiționale, dispune de un puternic aparat de cercetare, alimentat de diverse instituții comune, este prima putere comercială a lumii, deținând o pondere însemnata în comerțul și producția mondială.

Tentative de unificare a naţiunilor europene au existat încă dinaintea apariţiei statelor naţionale moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominată de celţi, iar mai târziu a fost cucerită şi condusă de Imperiul Roman, centrat în Mediterană. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forţa. Imperiul Franc al lui Carol cel Mare şi Imperiul Roman au unit zone întinse sub o singură administraţie pentru sute ani. Dată fiind diversitatea lingvistică şi culturală a Europei, aceste încercări au implicat de obicei ocupaţia militară a naţiunilor, conducând la instabilitate. Unele încercări, însă, au durat mii de ani şi au fost însoţite de progrese economice şi tehnologice, aşa cum s-a întâmplat cu Imperiul Roman în timpul aşa-numitei Păci Romane

.

Una dintre primele propuneri pentru o unificare paşnică prin cooperare şi egalitatea statutului de membru a fost făcută de Victor Hugo în 1851. În urma catastrofelor provocate de primul şi al doilea război mondial, necesitatea formării unei unui, ce avea să devină mai târziu Uniunea Europeană, a crescut, din cauza voinţei de a reconstrui Europa şi de a elimina posibilitatea unui nou război.

Acest sentiment a dus în cele din urmă la formarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către Germania de vest, Franţa, Italia şi ţările din Benelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea în aprilie 1951 a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952. Se poate așadar afirma că Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare care a început în anul 1951, între şase ţări europene ( Franța, Italia, Belgia, Germania Luxemburg și Tarile de Jos ) și ca în decursul următorilor 50 de ani au avut loc cinci valuri de extindere. Definitivarea Uniunii Europene s-a făcut prin ratificarea de către ansamblul ţărilor membre ale Comunităţii Europene prin Tratatul de la Maastricht (Olanda), din 7 februarie 1992, după care au urmat anii de început, și apoi aderarea de noi state membre.

În zilele noastre, Uniunea Europeană în forma sa de acum este considerată una dintre cele mai de seamă realizări ale secolului prezent, reușind să unească diverse culturi și regimuri politice într-o fațadă unitară, comună, care evoluează în fiecare an. Toate reușitele Uniunii sunt de o mare importanță istorică, reunirea mai multor state sub același nume fiind poate, primul pas către un stat planetar, tot unitar, atât de necesar mai ales în epoca explorării spațiale și a inovației fără limite.