Martirii de hartie - Cartile controversate ale lumii, ce merita citite

Literatura este un domeniu care poate să influențeze suflete și minți, mai ales în cazul în care respectivele persoane nu au alte variante de divertisment sau se află la vârste fragede. De aceea, de-a lungul timpul, au existat numeroase cărți interzise din diverse motive, dar aceste motive nu au fost tot timpul prolifice, ele bazându-se în mare parte pe politica de la timpul respectiv și pe ideologia de limitare a exprimării liberei opinii. Dintre cele mai importante cărți care au fost interzise de-a lungul timpului, câteva dintre ele merită să fie răsfoite măcar în pauzele de cafea.

Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee

Publicat în anul 1960, romanul „Să ucizi o pasăre cântătoare” a devenit faimos foarte repede şi în cele din urmă a câştigat Premiul Pultizer. Un roman brutal si onest, abordând cu curaj o problematica mereu de interes: rasismul, conflictele sociale și pierderea inocenței copilăriei, totul filtrat prin ochii unei fetițe. Romanul a fost interzis în multe scoli din SUA.

O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell

Romanul „O mie noua sute optzeci si patru” a inspirat o celebra ecranizare, în anul 1984, avându-i în distribuție pe John Hurt, Richard Burton si Suzanna Hamilton. Winston Smith este un personaj oarecare: el urăște, iubește si muncește ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca trăiește într-o lume infernală, în care a urî, a iubi sau a munci sunt venite dintr-un efort supraomenesc al fiecărei clipe. Romanul „O mie noua sute optzeci si patru” descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era postatomică, sediul unui regim totalitar în care orice logică pare să fi fost abolită. Execuțiile fără rost şi disparițiile peste noapte devenind un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba“, o limbă robotizată, care completează imaginea de lume ordonată „științific“ după voința Fratelui cel Mare, care spune că „războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere“. Cartea a fost interzisă, în 1950, în Uniunea Sovietică.

Lolita de Vladimir Nabokov

Din cauza subiectului său extrem de șocant, pasiunea morbidă a unui bărbat matur pentru o fetița de doisprezece ani, romanul Lolita a fost respins de editori, fiind publicat în Statele Unite abia după apariția sa în Franța. De asemenea, a fost interzisă şi în Africa de Sud, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi Argentina. Construită pe schema mitologică a povestirilor cu fauni şi nimfe, Lolita este însă, înainte de toate, un poem de dragoste închinat limbii engleze şi posibilităților sale expresive. Poveste a iubirii obsesive şi blestemate a lui Humbert pentru nimfa Dolores Haze, capodopera lui Vladimir Nabokov a fost, pe rând, carte interzisă, roman scandalos, obiect de cult, pentru a deveni apoi un roman clasic al secolului XX. Cartea a stat la baza a două celebre ecranizări, prima în regia lui Stanley Kubrick, cu James Mason în rolul principal, a doua sub bagheta regizorală a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons în rolul lui Humbert.

Doctor Jivago de Boris Pasternak

Lui Boris Leonidovici Pasternak i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură în 1958, pentru „importantele sale realizări atât ca poet, cât şi ca unul dintre reprezentanții marii tradiții epice ruse”, conform declarației comitetului Nobel. Cartea va înregistra un succes considerabil, dar în ciuda eforturilor lui Pasternak, apariția sa în URSS se dovedește imposibilă, iar autorul devine ținta unei campanii de presă susținute, culminând cu excluderea sa din Uniunea Scriitorilor, precum şi din Asociația Scriitorilor din Moscova. Reabilitarea lui Pasternak se va produce abia în 1987, iar ulterior acesteia, Doctor Jivago va vedea, în sfârșit, lumina tiparului şi în tara sa de origine, cu o întârziere de peste treizeci de ani .

Doamna Bovary de Gustave Flaubert

A fost interzisă în multe țări din cauza conținutului său sexual explicit și a modului foarte transparent în care este abordată tema adulterului. Flaubert a şi fost acuzat și achitat de atentat la bunele moravuri după publicarea romanului.

Versetele satanice de Salman Rushdie

Controversatul roman i-a adus lui Rushdie premiul Whitbread, o nominalizare la premiul Booker şi o condamnare la moarte a cărei amenințare încă mai stăruie asupra scriitorului. Polemicile legate de posibilele conotații blasfematorii ale cărții au pus uneori în umbră discuțiile legate de meritele literare ale tex­tului şi de rolul jucat de acesta pe scena literaturii contem­porane britanice. Dar Versetele satanice este de fapt un roman superb despre dezrădăcinări de tot felul, despre moșteniri care trebuie sau nu acceptate, despre măști, identități şi istorii. Este în egală măsură o carte a regăsirilor şi una a afirmațiilor, o poveste fascinantă, plină de personaje fabuloase dintr-o lume aflată la granița dintre iluzie şi realitate. Cartea sa a fost interzisă în zece țări (dintre care Iran, Egipt, Singapore, India, Liberia) pe motiv că ar constitui o blasfemie la adresa Islamului.