Hopul peste criza
Criza economica ce a decimat Romania de peste 5 ani, împreună cu nivelele de inflație foarte ridicate din țara noastră, care au debutat cu finalul Revoluției din 1989, au amenințat până de curând populația cu un nivel extrem de scăzut al puterii de cumpărare, delimitând la extrem clasele sociale și incitând straturile defavorizate la tensiuni și revolte datorate sărăciei.
Sistemul politic a fost și el important, în special în ceea ce privește nivelul ridicat de corupție pe care România încă îl experimentează. Dacă corupția a fost pe alocuri eradicată, începând cu acțiunile Direcției Naționale Anticorupție, care tratează cazurile mari și medii de trafic de influență și luare de mită și terminând cu acțiunile procurorilor locali, pe mâinile cărora cad dosarele mai mici, sistemul politic este încă frământat de divergențe, neexistând cu adevărat o diversitate sănătoasă. Partidele politice din România sunt de principiu, ele putând să își schimbe culoare și afilierea de la o alegere la alta, după cum pare mai convenabil, singurul lor scop fiind, aparent, asigurarea accesului la puterea centrală.
Criza economică a avut mai mulți factori, și cel mai important a fost instabilitatea de pe scena generală politico-economică a țării, combinată cu măsurile de austeritate impuse de creditorii externi. Cu toate că opinia publică consideră că nivelul de trai scăzut al cetățenilor se datorează în principal politicienilor și legilor ce pun tensiune pe buzunarul celor din clasa joasă și medie, adevărul este altul. Odată cu finanțările externe, creditorii, pentru a se asigura că fondurile împrumutate sunt puse cum trebuie la treabă, dar și pentru a încerca să asigure un mai bun traseu pentru România, spre o creștere economică considerabilă, ce ar fi o garanție de prosperitate și de plată fără probleme a fondurilor rambursabile, au venit cu un program de legi și măsuri menite să ajute, nu să asuprească.
În țară, toate aceste măsuri au fost primite cu ostilitate, cauzând numeroase întârzieri în aplicarea lor și pe alocuri, răsturnări de sistem. Nu o dată a fost cazul să se provoace o adevărată revoltă a opiniei publice, manifestată și în mijloacele importante de media, care a avut, de fiecare dată rolul de a înăspri părerea cetățenilor față de Guvern, Uniune și creditorii României. Puțin realizează că fără aceste credite, și fără măsurile de austeritate ce au venit o dată cu ele, progresul țării ar fi fost stopat, iar România ar fi putut chiar intra pe un făgaș care să o conducă pe urmele Greciei, de insolvență completă, moment când, noi nu am fi avut posibilitatea unor negocieri atât de drastice, fiindcă puterea de capital este mult mai scăzută.
Una dintre cele mai drastice măsuri impuse a fost mărirea TVA-ului de la cota standard cu care se acomodaseră românii, de 19%, la 24%. Cele cinci procente, aparent suficient de mici pentru a nu cauza falimentul micilor întreprinzători, au avut un impact mai mare decât se credea, și o mare vină o are media, care a dat curs valului de nemulțumire uneori nejustificată, estompând până la dispariție efectele benefice pe termen lung ale acestei creșteri. Impactul a fost mai puternic decât s-a preconizat, criza economică conducând spre faliment numeroase întreprinderi mici și mari, fapt ce a încurajat în continuare corupția și munca la negru, două cauze principale ale declinului economic al oricărui stat.
Cinci ani mai târziu însă, după măsurile de austeritate la care a fost suspus sistemul, cota de TVA a revenit la 19%, și, mai mult de atât, s-au stabilit măsuri diferențiate de aplicare a taxei pentru grupe de bază de alimente, s-au mărit multe categorii de asistență socială, iar medicamentele se anunță a avea un preț record față de restul Europei. Toate aceste lucruri au fost posibile doar datorită excedentului bugetar înregistrat de România, semn clar al ieșirii din criza financiară. Ceea ce puțini înțeleg, este faptul că acest excedent este rezultatul direct al măsurilor de austeritate sugerate de Banca Centrală Europeană, precum și de Consiliul European, cu simplu scop de a găsi o soluție eficientă de autonomie economică, care să poată fi aplicată în cazul României.
România a ieșit din criză. Nivelul de trai va crește, urmând traseul constant cu care ne-a obișnuit în ultimii ani. Media însă, cel mai probabil, va menține constant nivelul de nemulțumire al populației, promovând aspectele negative ale societății până la nivel de religie. Corupția a scăzut, cei vinovați au fost sau vor fi pedepsiți, dar ea încă există. Nu poate fi dreptate fără condamnarea și identificarea celor vinovați, și dacă există vinovați nu înseamnă că trăim într-o țară lipsită de speranță, ci doar că utopiile nu sunt reale, s-au încercat, și s-a dovedit că rezultatele sunt mult mai dezastruoase.
