Grecia, datorii pana la excludere
Recesiunea economică a Greciei a început la finele anului 2009, fiind numită și prima criză europeană, prima dintre cele patru crize economice ale unui stat din zona euro. Grecia a marcat, în fapt, începutul crizei economice din Uniune. Părerea comună a analiștilor este că motivul principal al crizei este unul intern, având în vedere că țara trecea deja printr-o perioadă de recesiune economică în momentul aderării la moneda euro, însă cauza principală a demarării acestei crize în Grecia a fost determinată de o combinaţie de factori structurali ai economiei, de slăbiciunea sistemului financiar, dar și de scena politică instabilă și istoria de împrumuturi a țării.
După ce la începutul anului 2010 s-a stabilit că economia Greciei a înregistrat în anul precedent 3 perioade distincte de depreciere graduală, în data de 2 mai 2010, țările din zona euro, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional au răspuns la strigătul de ajutor al țării, oferind o refinanțare în valoare de 110 miliarde de euro, pentru a salva Grecia de la excluderea din zona euro și pentru a-i acoperi nevoile finaciare din mai 2010 și până în iunie 2013. În tot acest timp, Grecia urma să impună anumite măsuri de austeritate economică și reforme structurale spre a porni, după concludarea lor, pe un făgaș mai bun.
Doar un an mai târziu, după ce deprecierea economică s-a înrăutățit, iar măsurile impuse au fost întârziate din diverse motive interne, și mai ales politice, Greciei i s-a oferit un al doilea împrumut de 130 de miliarde de euro. Însă, până în decembrie 2012, la analiza internațională, Grecia nu a ieșit din impas, ci dimpotrivă. Situația internă s-a înrăutăţit, economia s-a prăbușit și mai mult, și drept urmare, Banca Centrală Europeană i-a oferita o a treia finanțare, iar Fondul Monetar Internațional și-a extins și el suportul finaciar cu încă 8.2 miliarde de euro în împrumuturi, care urmau a fi transferate începând cu ianuarie 2015, și până în martie 2016.
Economiștii Uniunii Europene consideră deja că Grecia ar trebui să eticheteze experimentul euro ca unul eșuat și să reintroducă treptat moneda națională, la o rată mai scăzută. Această soluție ar veni pentru a evita un faliment al Greciei, situație ce ar dăuna întregii Uniunii. Austeritatea fiscală, care nu este acceptată de guvernul grec, sau ieșirea din zona euro, rămân acum singurele două soluții viabile ale Greciei, în așa fel încât depresiunea să nu afecteze și mai mult celelalte state membre ale uniunii.
În același timp, alți specialiști din afară consideră că o ieșire a Greciei din zona euro va rezulta în pierderi majore de capital, ajungându-se la o situație similară cu cea a Rusiei, unde investițiile și resursele finaciare ale cetațenilor au fost scoase din țară prin orice mijloace, mai mult sau mai puțin legale. De asemenea, creșterea inflației ar distruge economiile personale și ar scumpi enorm importurile pentru greci. În acelaşi timp, este posibilă și o contracție și mai mare a zonei euro, odată cu plecarea Greciei, Spania sau Italia putând și ele, la rândul lor, să considere renunțarea la euro o soluție, dacă ar funcționa în cazul economiei grecești, ceea ce ar constitui o lovitură majoră adusă monedei europene, putând, în cel mai rău caz, să ducă chiar și la colapsul acesteia. O ieșire a Greciei din zona euro, potrivit analiștilor interni, nu va marca sfârșitul evoluției negative, ci va marca începutul colapsului total, economia putându-se prăbuși în orice moment, caz în care, aceleași puteri finaciare vor trebui să îi acorde împrumuturi adiționale.
Sondajele de opinie grecești au arătat, în mai multe rânduri, că vasta majoritate a cetățenilor nu este de acord ca Grecia să renunțe la moneda euro. Însă ei nu sunt de acord nici cu măsurile de austeritate care au venit odată cu împrumuturile de la Uniune, cu rata de şomaj în continuă creștere sau cu ajutoarele sociale practic inexistente, deoarece orice fonduri disponibile trebuie să fie redirecționate către bugetul destinat creșterilor economice în direcțiile propuse de unitățile creditoare ale țării. Situația nu este certă, dar linia pe care se merge, sugerează o retragere din zona euro, care dacă nu va fi impusă de Banca Centrală Europeană, poate fi demarată oricând de Guvern, prezidat în acest moment de un partid anti-austeritatea impusă de BCE si FMI, ale cărui măsuri și campanii costisitoare au dăunat și mai mult economiei grecești.
