UE pe scena confictului Ruso-Ucrainean
Tumultul intens și pe alocuri periculos provocat de conflictul Ruso-Ucrainean și de relațiile între cele două state a escalat într-o criză care acum afectează atât bunăstarea europeană, cât și economia globală în general. De la începutul confruntărilor, s-a discutat mult în ceea ce provește cauzele înrădăcinate ale situației, motivația Rusiei și a oficialilor din Crimeea, cât şi posibile scenarii de viitor. Cu toate acestea, puțini au privit această criză ucraineană din punctul de vedere al relațiilor ruso-urcrainiene și ale celor dintre aceste două state și Uniunea Europeană, mai ales din privința schimburilor economice sistate sau modificate între marile puteri.
Rusia și Ucraina nu reprezintă un grup național atât de distinct precum reprezintă alte minorități prezente în aceste țări. Adevărul este că atât rușii din ziua de astăzi, cât și ucrainienii, ca parte componentă până acum circa 20 de ani a aceleiași entități, provin dintr-un univers cultural asemănător, unde diferențele dintre ei erau mai degrabă regionale decât naționale. Tensiunile interne sunt de natură politică și ele nu își găsesc echivalentul în rândul populației, al cărei naționalism nu este atât de intens precum, adeseori, oficialii îl prezintă.
În ultimul an, dupa anexarea Crimeei, relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia s-au deteriorat atât de mult încât s-a ajuns la asemănarea cu un al doilea război rece. Politica Uniunii, care la un moment dat era de colaborare completă cu Rusia, în mod special datorită faptului că UE încă se bazează pe rezervele de energie ale Rusiei, s-a schimbat în rău, concentrându-se pe încercarea de modificare a comportamentului oficialilor de la Kremlin.
Sancțiunile aplicate Rusiei, care au fost extinse pentru încă un an, se aplică în toate domeniile, atât economice, cât și comerciale. Prin menținerea acestor sancțiuni și prin sistarea cooperării în majoritatea domeniilor, Uniunea Europeană face sacrificii politice și economice enorme, cu scopul de a sublinia îngrijorarea pe care o manifestă cu privire la situația din Ucraina. În trecut, UE a valorat rolul Rusiei în privința problemelor de securitate internațională, precum instabilitatea din Libia, războiul civil din Siria, programul nuclear al Iranului și imprevizibilul program politic al Coreei de Nord. Cele două mari puteri continuă să lucreze împreună în aceste privințe, dar nivelul de comfort și cooperare a fost lezat profund de scăderea încrederii și a dialogului politic. Chestiunile ce țin de comerț sunt o provocare majoră, datorită terenului legal dificil prevăzut de sancțiuni.
Unul dintre singurele domenii în care cele două puteri par să facă progrese, chiar dacă sunt limitate, este cel ce ține de legătura lor energetică, probabil pentru că cele două împart un interes comun intens în a întreține relațiile în această privință, cel puțin pentru moment. Criza economică din Rusia și exportul major de capital cu care se confruntă, nu îi permit să întrerupă continuitatea sursei de venit la buget, pe care o reprezintă exportul de energie către UE, iar Uniunea nu ar benefica de importarea din alte locații mai îndepărtate. În 2012, aproape o treime din toate produsele petroliere și pe bază de gaze naturale au fost importate din Rusia.
Ambele părți caută alternative și îmbunătățiri ale sistemului actual. Uniunea Europeană, fiind îngrijorată că Rusia ar putea să își folosească rezervele de gaze naturale ca o armă politică, cum a și facut-o de fapt în trecut, creează o uniune pentru energie, menită să scadă dependența de Rusia și să își îmbunătățească propriul sistem de energie naturală. La sumitul de la Brussels, liderii UE au discutat despre creșterea importurilor de gaze naturale din SUA și Norvegia, ca o contramăsură împotriva Rusiei. Între timp, Rusia își caută noi clienți, iar primul dintre ei a fost China, cu care a semnat un tratat de 400 miliarde de dolari.
Uniunea Europeană și Rusia duc o politică de desprindere datorită situației din Ucraina, însă marea majoritate a cetățenilor ambelor mari puteri doreşte, defapt, o mai mare apropiere. Oamenii de afaceri din UE văd în Rusia un tărâm al oportunităților, elita economică și politică a Rusiei, precum și reprezentanții clasei de mijloc a populației sunt foarte atrași de oportunitățile europene. O soluție ar fi ca NATO să fie de acord să nu ofere niciodată drept de membru Ucrainei, așa cum își dorește Putin, iar Rusia să permită economiei din Ucrania să evolueze cât mai apropae de standardele impuse de UE, astfel încât ea să poată fi inclusă în Uniune undeva în viitor.
