Stop crizei - Politica economică a Uniunii Europene
Moneda euro a fost introdusă în anul 2002, ca și monedă unică pentru Uniunea Europeană, consolidând unul dintre cele mai extinse blocuri politice din lume, și creeând una dintre cele mai puternice valute mondiale. Însă, acumularea de deficite masive de către statele care folosesc Euro, precum și acumularea de datorii publice ale cetățenilor, au declanșat în timp o criză de credit a valutei, care se dorea suverană peste zona europeană. Această criză economică a fost, și este în continuare potențată de conflicte politice interne ale unor state membre UE, precum România, Grecia, Italia, chiar dacă au aderat sau nu încă la moneda unică, dar și de tensiuni intereuropene cu state non-membre, unde putem menționa situația din peniunsula Crimeea și sancțiunile usturătoare impuse Rusiei, care, fără îndoială, afectează și economia mondială în general, deci, prin incluziune, și pe cea a Uniunii.
Începând cu anul 2010, UE și Fondul Monetar Internațional au început să furnizeze scenarii de salvare pentru economiile care se îndreptau cu pași majori spre criză. Dar, la cererea statelor mai bogate, cum ar fi Germania, împrumuturile oferite urmau a fi condiționate de măsuri stricte de austeritate, ce au constribuit la un pesimism de rambursare aflat încă în creștere, la nemulțumiri ale populației și la guverne instabile. La începutul anului 2015, alegerile din Grecia au adus partidul contra-austeritate la putere, care a pus țara pe făgașul unei coliziuni iminente cu autoritățile de la Bernin, Brussels și Frankfurt.
Chiar și acum, când o parte din țările membre neaderate la euro au ieșit din criză, ideea că Grecia va trebui să iasă din zona Euro, combinată cu stagnarea economică, reformele ezitante și naționalismul în creștere pe tot teritoriul European, stabilitatea uniunii monetare este încă sub semnul întrebării.
Până în anul 2014, țările nefondatoare cu ecomonii fragile, cu excepția Greciei si Ciprului, și-au completat procesul de reabiltare. În decembrie 2013, Irlanda a fost prima țară care a încheiat cu success programul bazat pe împrumut de la Banca Centrală Europeană. Spania a urmat-o îndeaproape, în ianurie 2014, iar Portugalia în mai 2014. Creșterea economică în aceste țari a continuat, Irlanda fiind desemnată ca fiind țara cu cea mai mare creștere economică în anul 2015 și înregistrând o expansiune economică de 5 procente în anul precedent. Portugalia se va expanda economic cu 1.5 procente în 2015, iar economia spaniolă este în continuă creștere din 2013.
Însă problemele structurale persistă, incluzând rate de șomaj incredibil de mari și imposibil de scăzut, sisteme bancare slabe, datorii imense și piețe de muncă rigide. Spania, spre exemplu, a început să iși reformeze piața locurilor de muncă și s-au adăugat numeroase slujbe la aceasta în anul 2014. Cu toate acestea, rata de şomaj rămâne peste 23%, iar în rândul tinerilor, aceasta se ridică la 50%. În mod similar, Irlanda și Portugalia, au strâns împrumuturi publice ce depășesc 120% din PIB și ambele se luptă cu o rată de șomaj de peste 10%. Rata de șomaj a tineretului sub 30 de ani în întreaga zonă euro a ajuns la 23%, amenințând să creeze o generație pierdută din punct de vedere finaciar.
Banca Centrală Europeană a fost în centrul dezvoltării Uniunii, de la centralizarea politicii monetare și până la revitalizarea economiilor națiunilor membre. În 2012, banca a dezvăluit un program care îi permite să cumpere obligaţiuni de stat, o mișcare ce a micșorat costurile imense cauzate de națiunile din zona euro, care sunt înglobate în datorii, și care a survenit imediat dupa angajamentul UE de a face orice îi stă în putință pentru a menține moneda europeană.
În 2015, președintele Băncii Centrale Europene a anunțat o strategie monetară numită reducere graduală de deficit, ce presupune cumpărarea de către BCE de bunuri în valoare de peste 1.300 miliarde de dolari, pentru a evita o scădere bruscă a prețurilor la produse în euro și pentru a redirecționa cheltuielile consumatorilor cetățeni ai UE, minimalizînd posibilitatea cumpărăturilor efectuate în alte monezi.
Banca Centrală Europeană consideră că asemenea măsuri agresive sunt necesare pentru a menține pe linia de plutire moneda europeană, datorită slabiciunii demonstrate de multe dintre economiile de bază ale zonei Euro. În timp ce economiile periferiale au înregistrat, în mare parte, o recuperare, cele mai puternice economii ale zonei euro, și anume, Germania, Franța și Italia, nu au progrese economice notabile, sau, în cazul Italiei, a început perioada de recesiune economică, cu scăderi notabile față de anii precedenți. Realitățile politice din statele membre nu sunt tot timpul în concordanță cu cerințele de la Brussels, de unde rezultă nevoia de metode mai puțin ortodoxe de a menține moneda comună la un standard impus.
